Avem timp…

Avem timp…

Fotografie de Tara Winstead pe Pexels.com

Tot ceea ce facem ACUM și AICI este să avem CREDINȚA și IUBIREA că SCÂNTEIA DIVINĂ din Noi este un impuls cuantic organic prin care ne creem TIMP să fim prezenți în Noi înșine aliniați la SINELE ÎNALT.

Portalurile astrelor chiar ne dau ACUM DISPENSELE DIVINE prin CHEILE LUMINII spre propriile CĂLĂTORII EXTRASENZORIALE de reactualizare a SINELUI conform unei MANDALE a TRANSCENDENȚEI spre ARMONIE INFINITĂ dacă ne învățăm LECȚIILE.

Cele mai frumoase ‘CUVINTE VII’ le regăsesc propice acum în ceea ce ne transmite Octavian Paler.

‘Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
sa-i judecam pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm dupa-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta – murim.
Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă!!
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
Restul.. depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute
după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
ci cu ceea ce poţi tu să faci.
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia
orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp
după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten
oricum te va răni din când în când,
iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
cateodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea
dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe
cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat ca scrisul ca şi vorbitul
poate linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
îţi sunt luaţi prea repede..
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc
ca să pot să fiu iubit.’

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Dacă dragoste e….

Dacă dragoste e….

Fotografie de Daianne Gomes pe Pexels.com

Și uite că a sosit Echinoptiul de Toamnă. Ce poate fi mai frumos decât acest amestec de culori autumnale care te îndeamnă să visezi, să te scalzi printre sensurile sublime ale Mamei Natură care este într-o tranformare senzațională.

Și cred că e cel mai potrivit  moment să vă amintesc cuvintele minunate :’ Dacă Dragoste nu e, nimic nu e.'(Apostolului Pavel din Epistola către Corintieni 13:4 ).

În acest peisaj unic al Toamnei zbori ușor, fluid, pe cărările dintre Pământ și Cer într-un ritm senzorial al Sufletului îmbinat cu Lumina.

Descoperi prin toate simțurile tale expandate căldura, umiditatea, mirosul de frunze și licoarea eterică prin care trăieșți în Om-ul din ține care se autoemana spre Divinul din Sine.

Tresari cu fiecare licărire de vis luminic și parcurgi spații nediluate din Lumea Ta. Descoperi continuu o fericire plină de zvacnet și zâmbeșți. De ce? Pentru că ai în ține ceva unic, nedesfăsurat încă până la infinit: dragostea din Sine care cântă cu putere licăriri de fotoni spiralați. Te îmbini și combini Tu cu Ține în Tot și prin Tot. E un Spațiu Sacru care dintr-un punct vibrant ajunge încet, încet , încet să se reparcurgă strălucind. Și uite că te îndrăgosteșți de lumina frunzelor care șoptesc ce știe Cerul cu Soarele, Luna și Stelele ,toate Galaxiile sale, dar și Pământul cu toate comorile și creaturile sale din Natură, inclusiv Oamenii.

Nu ieși nicăieri de Aici și Acum pentru că eșți înăuntru și în afară concomitent vibrând splendoarea Dragostei de Sine prin creația Spațiului tău Sacru. Și simți Dragostea ca o trăire luminoasă și o emani prin însăși unda fericirii libertății că eșți.

Și din această Fericire Sacră începi să te multiplici la infinit prin toate cele șapte culori ale spectrului luminii. Vibrezi note muzicale simfonicecare se preling prin culori cu zâmbet. Tasnesti în expandarea unei treimi triunghiulare din ține și se produce Miracolul primului Univers al Toamnei. Și dacă Dragostea e pentru Creație cu Lumină, atunci alchimizezi TOT , Cerul și Pământul, astfel încât TOT e în TOT creaind SFERA fluidă a inseparabilului Luminii din Sinele Înalt.

Și Echinoptiul de Toamna îți crește la infinit Dragostea de ‘ Eu Sunt’, ‘Tu eșți’…’ Noi suntem’…ca niște unduiri suave de frunze în triangulatii și sfericitati ale Creației cu Lumină.Și te emani ca Ființă-OM lăsând să curgă tranformarea regenerativă a Toamnei și apoi a Iernii în ține și prin ține, astfel încât Primavara să lași să germineze în Ține și să crească acel Copil Inocent plin de fericirea că a descoperit Alchimia Vieții plină de Dragostea Creației cu Lumina.

Și pentru că e Toamnă propun un RITUAL STRĂMOȘESC GETO-DACIC pentru Suflet, Minte, Corp.

Conectează-te la Lumina Naturii și inspir-o prin toți porii în plimbări scurte în parc de măcar 20-30 min zilnic în cursul zilei, de preferat dimineața.Lasă-ți Sufletul să se simtă doar Lumina și atât, așa absorbind informația pulsatilă și emanând apoi prin respirație bucuria și iubirea din ține, Ființă-OM. Oricând ridică privirea către Cer și fii liber să îți propagi lumina în tot Universul cu dragoste pentru Tot și Toate.

Lasă-te purtat într-o admirație a Naturii , vizualizeaz-o , simte-o și confundă-te cu ea prin toate vibrațiile tale. Fii admirativ, contemplativ și observator al frumuseții în cele mai mici detalii. Ia o frunză sau o floare și admir-o prin toată Ființă Ta. Imaginează-ți că eșți acea frunză sau floare și încearcă să vezi ce simți.

Desenează dacă ai acest hobby, dacă nu, fotografiază Natura cu cele mai fermecătoare amănunte ale sale. Admiră, fii uimit și bucură-te de splendoarea ei. Zâmbește și râzi cu poftă cu oamenii cu care te întâlneșți în fiecare zi păstrându-ți voioșia și un ritm vesel propriu si plin de dragoste.

Bea cât de des, zilnic ceai de fructe de măceșe în toate lunile cu ‘R’ care ajută foarte mult la creșterea imunității. Îmbină-l cu 1 linguriță de miere de albine.

Consumă dimineață pe stomacul gol propoplis ras cu miere de albine.

La micul dejun consumă cât de des în porții mici nuci cu afine/coacaze și miere de albine.

Îmbăiază-te măcar o dată pe săptămâna cu un elixir magic cu ceai din Angelică, Mușețel și Salvie amestecat cu câteva picături de ulei esențial de scorțișoară și trandafiri într-o lingură de miere. Bineînțeles nu uita de sarea grunjoasă pe care o poți adaugă din belșug în cadă cu apă.

Masează-ți zilnic, dimineata si seara, fiecare deget de la mâini și picioare, cât și capul.

Roagă-te sau măcar spune un simplu ‘Mulțumesc’ din toată inima cu dragoste, trăire prin iubire și credință că eșți perfect sănătos, luminos, bucuros , plin de iubire și armonie infinită.

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Când va fi să fi fost ACUM- DIVINUL-TOT

Când va fi să fi fost ACUM- DIVINUL-TOT

Când va fi să fi fost  ACUM, ‘Eu sunt’, ‘Tu ești’, ‘El este’, ‘Ea este’, ‘Noi suntem’, ‘Voi sunteți’, ‘Ei sunt’….devine TOT . Așa FLUIDITATEA-TOT se descoperă desculță pe pământ acum, dezgolită  ce percepea din ‘mâine’ că azi e altceva…

Culege străluciri de lumină în fiecare secundă în care respiră. Apoi expiră experiențe de freamăt așa cum vin ele, curgând plasmatic.

Trăiește în Om-ul înfiripat din TOT ce este posibil spre nesfârșit să fie, să existe, să suspine și să readucă secunda la infinit fără să cadă sau să se înaripeze în iluzii.

Golește întunericul cu Lumina prin nașterea bucuriei iubirii de viață din Inima-Om.

Și doarme în vibrația unei fericiri pentru care singurul posibil este Lumina dincolo de umbra călătoare.

Când se trezește,deja este reprezentată de miliarde de stele și sori zvarcoliti prin TOT…unde se dezmiardă și întunericul ca parte din echilibru.

Și între un inspir și un expir deja se suspendă ceva: Liniștea de neliniaritate și nedirectionalitate a bucuriei nemărginite din Sinele Superior sincronizat.

Iar de suspină apoi, îi crește pulsația și cu grație aerul se dilată în zborul după calm.

Și se propagă din ne-ființă și prea-simțire spre întuneric ca să exclame Lumina în infinite căi de reîntrupare în Om-ul TOT.

Și capătă formă condensată din picuri de Lumină , apoi face umbră pe pământ. Și așa ‘Eu sunt’, ‘Tu ești’, ‘El este’, ‘Ea este’, ‘Noi suntem’, ‘Voi sunteți’, ‘Ei sunt’…devine Prea-TOT ca peste tot și nicăieri, ca legământ cosmogonic.

Se îngemănează ne-TOT cu TOT într-o sfericitate difuză care durează până când-oricând-necând , ce se împlasmuieste într-o concentrare luminică , din care re- începe DIVINUL TOT să crească prin primii LUMINO-Oameni TOT.

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Sufletul curat

Sufletul curat

Uită-te ce frumos e Soarele care apune! Dar dacă apusul este o dispariție a Soarelui de aici, oare El dispare complet?Oare nu cumva reapare în altă parte lumina sa minunată? Un apus e curgerea fluidă a luminii dincolo de orizont, infiltrandu-se înspre întunericul din necuprins, umplând ca un răsărit magic cu zvâcnirea luminii o parte nevăzută.

Cică un Om îl întreabă pe un bătrân:’ Umblu pe la bătrâni și îmi spun despre mântuirea sufletului meu și nimic nu pricep din cuvintele lor. Ce să fac? Oare să nu mai merg să întreb , de vreme ce nu fac nimic și sunt cu totul în necurătenie?’

Iar bătrânul avea două vase goale, îl privește și îi spune:’Mergi de adu un vas din acelea și toarnă untdelemn și clatinnandu-l, varsă-l și pune-l la loc.’ Dacă ce a făcut așa , de două ori, i-a zis:’Adu-le acum pe amandoua și vezi care este mai curat’. Omul i-a răspuns:’Mai curat este cel în care am turnat untdelemn.’ Apoi bătrânul continuă:’ Așa este și Sufletul. Chiar dacă nu va reține nimic din cele ce întreabă, tot mai mult se curăteste decât cel care nu întreabă nimic.’

Va îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Vis cu un Nou Pământ

Vis cu un Nou Pământ

Când dormi, nu ești treaz. Visezi, dar nu mai știi ce, chiar dacă vezi.

Acum ești treaz și visezi vis în vis cu ochii deschiși trăind.

În oricare dimensiune a versiunilor tale exiști, te incluzi în multi-dimensionalitatea Visului cel Mare al Tuturor de pe Pământ. Simți și înțelegi conectat cu Tine din Tine fiind prin Conștiința Înaltului ‘Acasă’ oriunde.

Aici este Esența nediluarii tale,  a cuprinderii necuprinsului din Tine cu Totul.

Așa se naște o cascadă de vise, care reunite într-un spațiu comun, transcende născând un mare Univers Divin în continuă fluiditate.

Și Totul e plin cu informațiile luminii apărute din plăsmuirea Iubirii de Vis cu un Nou Pământ.

Vă îmbratisez cu multa iubire!

Camelia

‘Botanica Poporană Română’-Conectarea la esența vindecătoare prin Tradițiile Neamului și Trezirea în Lumină prin Crez

Botanica Poporană Română’ – Conectarea la esența vindecătoare prin Tradițiile Neamului și Trezirea în Lumină prin Crez

Reînvierea Egregorului unui neam și a luminii Sufletelor din oricare linie temporală se face prin conștientizarea ‘ Cine suntem Toți la un loc de la Origini’, reamintirea, învățatea, rememorarea, reînnoirea și transmiterea din generație în generație a crezului Divin: ”Totul este Unu și Unu este Tot pururea”, așa cum trăiau adânc în Suflete strămoșii noștri.

Altfel ignoranța și neconectarea la Sursă prin credință naște Monștri cu pusee de Ego, crâmpee de cunoștințe și discursuri manipulatoare care îi depărtează pe Oameni de Adevărul Unic.

Teodor T. Burada are o mențiune deosebită pe coperta cărții ‘ Botanica Poporană Română’ editată prin susținerea Aurei Brădățan ,după cercetările de o viață a lui Simion Florea Marian, academician și preot-cărturar:

“…tu ai înțeles că geniul poporului este mai mare și mai puternic decât orice geniu individual, de aceea ți-ai dat osteneala de a dezgropa și de a aduce la lumină toate comorile ascunse în mintea poporului român.’

Iar Nicolae Iorga, cu referire directă asupra operei lui Simion Florea, afirmă:

”Astăzi nu se poate încerca pătrunderea științifică în sufletul acestui neam fără întrebuințarea integrală a trebuincioaselor cărți pe care le-a pregătit harnicul și modestul cleric.’’

Când am scris cartea ’ApiHerbal Dacica -Ritualuri pentru suflet, minte și corp cu miere și ierburi străvechi ‘ https://edituraquarto.ro/product/apiherbal-dacica/ am făcut ca o călătorie cuantică  prin care  am stat de vorbă parcă cu acest Suflet Luminat al veacurilor- Simion Florea Marian, căruia îi mulțumesc din tot Sufletul azi, peste timp pentru ce am reînvățat.

Mi-am amintit cât de frumoși și luminoși suntem noi toți, Românii-Traco-Geto-Daci din eonii de lumină. M-am trezit și m-am rugat să ne trezim TOȚI prin Sufletele pline de Iubire de Neam. Intenția din spatele poveștilor lui Simion Florea despre plante, tradiții și obiceiuri autohtone de a ne trezi și  percepe cu sufletele Lumina Creației, se întâmplă ca un Miracol. Acolo găsim ce nu mai știm și multe dintre răspunsurile pe care le căutăm azi, acum, aici, ca să reinvațăm esența noastră milenară.

Am ajuns în Lumina Călăuzitoare a Esenței Neamului nostru, alături de El, un Ghid Luminos Divin, apoi  alături de Mama și Bunica, Femei cu zvacniri laice tămăduitoare, reprezentanțe ale neamului nostru românesc.

Deprafuirea peste milenii a Crezului strămoșesc că ‘ Sufletul se vindecă primul, apoi Mintea și Trupul’ n-am făcut-o singură, ci întrând prin Acordul Divin primit prin rugaciune în Hora Luminii cu toți strămoșii neamului, de când e lumea pe aceste pământuri magice, pe care Ceriul se unește cu Pământul și aduce vindecarea, transformarea și regenerarea alchimică infinită.

Împreună cu ei toți,strămoșii ascensionati în lumină  prin crezul puternic in Divin, m-am întâlnit cu Adevărul din mine și din noi Toți pe care l-am uitat: Natura este parte din Om, iar Omul parte din Natură.

Cartea cu zeci de plante și tradiții și obiceiuri laice tămăduitoare culese din satele tradiționale românești,  ‘ Botanică Poporană Română’ editată după cercetările de o viață a lui Simion Florea Marian,  are în ea inserată intenția de reaprindere a Luminii Egregorului nostru că Neam.Conectați-vă la această Carte a Vieții Nemuritoare a Neamului și treziți-vă și străluciți!

Scânteia Creației Divine este în inimile noastre, ca o Intuițiecare se poate păstra ca un Foc Viu doar prin Iubire. Totul este o creație – de la ape, plante, copaci, animale până la Oameni inclusiv, chiar absolut tot, tot ce ne înconjoară pe Pământ și în Cer.

Vindecarea și regenerarea continuă, infinită, sub orice formă, vin prin conectarea la Sursa Creației, descaturarea ei, intenția de înscânteiere cu lumină și transmiterea vibrației iubirii pure. Iar gândul prinde viață prin dorința asiduă și așternerea cuvântului ca o energie dincolo de timp și spațiu, în Inima inimii Luminii într-o mișcare spiralată  de zbor, ca o pulsație de renaștere sub orice formă dorită din lumina în materie sau orice forme infinit variate de energie.

Ca Româncă în Suflet și Simțiri vă transmit un mesaj.

Întoarceți-va Sufletele ACASĂ, la voi în inimi și străluciți, străluciți, străluciți!

Doar Iubirea ne menține Uniunea Sacră cu Sursa Creației, transformarea infinită prin accesarea informațiilor Luminii, vindecarea ca remodelare a materiei.

Crezul nostru din străbuni e integral viu în fiecare dintre Noi toți, nu are crâmpee în fiecare în parte și nu are secrete, ci trăiește în liniștea Sufletelor noastre.

E ca o reverberație a Luminii pe care o descoperim treptat, cu cât ne lăsăm mai liberi să ne simțim în noi  cât mai centrați și să curgem lumina ca o apă nestăvilită necontenit din interior spre exterior prin Inima inimii Luminii.

Reamintiți-vă ‘ Cine suntem Toți’ și treziți-vă Crezul Luminii Nemuririi Neamului. Vindecarea e în Noi, căci Totul este Unu și Unu este Tot.

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

IUBIRE iluminata-Eckhart Tolle

IUBIRE iluminată-Eckhart Tolle

”Iubirea este o stare a Ființei. Iubirea nu se află în afară, ci în adâncul vostru. Nu o puteți pierde și nu vă poate părăși. Nu depinde de vreun alt corp , de vreo formă exterioară.

În liniștea prezenței în acum vă puteți simți propria realitate atemporală și fără formă, ca viață nemanifestată care vă animă forma fizică. Apoi puteți simți aceeași viață în adâncul fiecărui om și al fiecărei ființe. Priviți dincolo de valul formei și separării.Acest lucru este realizarea unității.

Acest lucru este Iubirea.

Iubirea nu poate înflori decât dacă sunteți permanent liber de identificarea cu mintea, iar prezența voastră este suficient de intensă încât să se fi dizolvat corpul-durere sau puteți rămâne prezent ca observator.

Când aveți o relație cu propria persoană vă impărtiti deja în două:’ Eu’ și ‘ Eu însumi’, adică subiect și obiect. Această dualitate creată de minte este cauza fundamentală a problemelor și conflictelor din viață voastră.

În starea de iluminare ‘ Eu’ și ‘ Eu însumi’ (Sinele) devin una . Nu vă mai plangeti de milă, nu va urați, nu va învinuiți….

Ruptura cauzată de conștiința autoreflexiva e vindecată și blestemul ei este înlăturat. Nu mai există nici un Sine pe care trebuie să îl apărați și protejați.

Când atingeți iluminarea, o singură relație nu mai există: cea cu propria persoană.

Odată ce ați renunțat la ea, toate celelalte relații vor fi relații de Iubire.’’

Puterea Prezentului- Eckhart Tolle

Fotografie de Rahul Pandit pe Pexels.com

Jocurile Copilăriei și Trezirea Copilului Interior

Jocurile Copilăriei și Trezirea Copilului Interior

Văd prin căldura suavă a Sufletului cântecul Copilăriei. O aud pe mama cum cu o blândețe nemăsurată îmi șoptea că mă iubește, apoi mă săruta pe frunte și mă îmbrățișa într-o simfonie a bucuriei din ea că exist.

Doamne cât de frumos este sentimentul, chiar și Acum când sunt Adult, amintirea  trezește în mine Copilul Etern plin de Lumina. Același lucru îl fac și eu cu propriul Copil, AZI!

Realizez fericită că și EL va reparcurge călătoria atemporala și aspațială spre Copilul Interior când va ajunge Adult, la fel ca și mine, prin acest SPATIU suspendat în IUBIRE necondiționată!

ACUM îmi cresc aripi și mă plimb zburând printre Cerurile Vieții. Îmi amintesc când aveam vreo 7 ani și am decis împreună cu mama să îmi schimb camera într-un LOC doar al MEU. M-a întrebat cum să o văruim. Cred că în acea secundă totul s-a transformat instant în mine. Am știut imediat răspunsul: într-un Cer cu miliarde de stele.

‘Jocul Miraculos’ și distracția amenajării camerei a început printr-o zvâcnire a unei bucurii inimaginabile. Am văruit pereții cu o culoare bleu dulce care îmi dădea sentimentul de cer. Apoi a început dansul gălăgios al pensulelor înmuiate în bleumarin, galben și roșu cu care stropeam la întâmplare, așa cum ne simțeam inspirate, astfel încât să realizam roiuri de stele și galaxii pe ‘cerul camerei’. Dezastrul haotic a fost plin de emoții, râsete și culori care ne-au murdărit hainele, mâinile și fețele. Apoi ,mama a stropit cu mică pe pereți creiand un basorelief sclipitor peste Universul Magic creat în camera mea.

Ne-am așezat apoi amândouă în mijlocul camerei și am început să admirăm Creația! Era fascinant! Chiar totul semăna cu un întreg Univers plin de stele și galaxii.

Aproape în fiecare seara, în special vara , ieșeam la plimbare cu ea și admiram Luna, Cerul și Stelele, Ea îmi spunea diverse povesti despre Zei și Zeițe care mă conduceau în călătorii fantastice pe Calea Lactee. Ea mi-a insuflat ideea în care credea: că fiecare stea este sclipirea unui Suflet care a fost sau care va veni pe Pământ. Așa am început să cresc și să creez visele minunate ale Copilului din mine. Cu fiecare zi care trecea deveneam arhitectul lumii mele imaginare. Când ajungeam acasă, poveștile continuau minunat în imaginația mea sub Cerul plin de stele frumoase și sclipitoare creat pe pereții camerei, ca un Portal spre alte Lumi.

Când am mai crescut, într- o zi am întrebat-o de ce îmi arăta mereu Cerul și îmi spunea să nu uit să privesc sus, cât mai sus, să  zbor pe aripile imaginației și să-mi creez singură poveștile mele pline de fericire inocentă. Răspunsul ei a fost uimitor de profund cuprinzând răspunsul pe care îl căutam de fapt pentru a-mi trezi Puterea Copilul din Interior:

”Dincolo de strălucirea unui astru se ascunde o umbră călătoare. Doar îngemănarea fluidă a întunericului cu lumina naște o materie energetică, vizibilă, doar de către aceia care cred că suntem Îngeri.”

Amintiți-vă să treziți Puterea Copilului din Interior cu vise inocente pline de fericire!

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Iubirea Altfel- de la Atașamentul 3D la Sacrul 5D

Iubirea Altfel-de la Atașamentul 3D la Sacrul 5D

Pretutindeni există Iubire, dar în cele mai multe cazuri ale lumii moderne consumeriste și materialiste este doar un atașament și o dependență de ceva .

Iubirea, într-una dintre fațetele actuale ale Omenirii, e ca o investiție în ‘ceva’ prin forme cvasidiverse de ‘ a investi’ psihologic și material -ceas, bijuterii, îmbrăcăminte s.a.m.d. până la oameni(parteneri de cuplu, prieteni, rude, profesori, colegi etc), cât și credințe, principii și ideologii de viață sau proiecte. Toate aceste ‘ ceva-uri’ sunt acele așa -zise ‘obiecte’ în care se investește și oamenii încep să le iubească prin forme diverse de atașament.

Pe drept valoarea acestor ‘obiecte’ începe să aibă un sens al iubirii prin capacitatea lor de a răspunde nevoilor și dorințelor umane pentru că le aduce o satisfacție psihologică, o stare de bine că au în posesie ‘ceva’, chiar și temporar.

Cu cât Oamenii depun un efort susținut, energie și timp, pentru materializarea unui anumit ‘ obiect’ al dorințelor, cu atât ‘obiectul’ devine mai iubit și prețuit.

Cu cât ‘ obiectul’ este mai greu de obținut sau nu se găsește pe toate drumurile, există tendința a fi iubit și mai mult și apreciat ca unic pentru satisfacerea unor nevoi psihologice și materiale.

Când e la discreție sau îl găseșți peste tot acest ‘obiect’, gradul sau de atractivitate , adică iubirea ca formă de atașament, se estompează încet, încet, în final chiar dispărând.

Și pentru că e la dispoziție oricând acest ‘ceva’, nu mai are o valoare mare pentru nimeni, chiar uităm că mai există, până avem următoarea dată nevoie de el.

Și dacă într-o zi s-ar ‘da un zvon’ că acel ‘ceva’ care există la discreție și de care ați uitat  este pe cale de dispariție ce credeți că se va întâmpla?

Această fațetă a  falsei Iubirii 3D prin atașament e ca un joc în care singuri întrăm și ne provocăm atașamente și apoi suferințe. E real ce ni se întâmplă, dar doar pe un anumit spectru de frecvente, cât timp privim totul ca o ‘posesiune a ceva’ si dorim sa o controlam.

Stă în puterea noastră, a fiecăruia, cum investim, în ce și cât de mult utilizăm Liberul Arbitru, astfel încât să nu suferim utopic lăsându-ne cuprinși de dureri iluzorii prin atașamente.

Ce este totuși Iubirea ‘Imaterială’ și ‘Necontionata’ ?

Revine în prezent Misticismul asupra spectrului unei Umanități prea erodate de materialism, control și urmărirea  satisfacerii nevoilor prin Iubire ca posesie  ce devine‘ obsesivă’.

Reapar forme de Terapii blânde și pline de lumină care prelucrează ‘nezgomotos’ haosul mental al Umanitații. Originile tehnicilor sunt vechi, preluate din tradițiile și obiceiurile terapeutice tradiționale din diverse culturi și civilizații.Sunt metode care ‘ apasă butoanele minții’ ca să lase rațiunea inimii să între în calcul. Căci mintea prin rațiunea ei ne poate epuiza complet Spiritul.

Astfel Umanitatea este pusă în fața percepției ideei ca ‘Omul să se redescopere și să se iubească pe Sine’ fără a se înconjura  de ‘ ceva-uri’   de care se atașează obsesiv și care nu îi aparțîn total și pe care nu le va putea controla niciodată.

Nevoile se nasc în noi înșine, iubirea vine din noi înșine, cea reală din inimi, conferindu-ne bucuria imensă de a trăi.

Misticismul vine  să ne readucă în prim plan ideea de Iubire continuă, necondiționată și necuplată cu ceva din exterior care să fie ‘ obiectul’ fericirii. Omul 3D ‘iubește’ cât timp primește ‘iubire’ ca formă de satisfacere a unor nevoi psihologice și materiale sub control. Deci continuitatea este condiționată.

Dar ajungem în alte sfere ale spiritualității din versiunea vibrațiilor 4D și 5D în care Iubirea apare ca ceva ‘Sacru’, plin de Spiritualitate. În acest context Umanitatea a ajuns la concluzia că Omul în sine nu știe sau a uitat să se iubească și e bine să reînvețe. De ce ? Pentru că s-a raportat cu mintea și simțurile fizice mult prea mult la a primi ‘ceva’ din exterior în scopul obținerii fericirii palpabile.

Când de fapt Iubirea ca ceva Sacru e o stare minunată de exaltare gingașă a Sufletului. Nu e o simplă emoție trecătoare sau condiționată.Iubirea este și gând și emoție, minte și suflet, energie și lumină.  Iubirea adevărată a Omului începe cu sine, fiind cea care scoate la suprafață bunătatea și frumosul din el. Apoi minunăția Iubirii constă tocmai în revărsarea ei  din interior spre exterior, ca o Lumina Magică, fără a aștepta ceva în schimb sau dorinta de a controla. Omul pătruns deja în noua dimensiune 5D trăiește deplin Sacralitatea Iubirii în sine prin simplul fapt că oferă iubire și trăiește o bucurie nemărginită simțind fericirea celor cărora o dăruiește .

Ce frumos e descrisă ideea de Iubire în așa numitul Imn al Dragostei relatat de Sfântul Apostol Pavel:

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţîi, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu că să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorociri – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam că un copil, simţeam că un copil; judecăm că un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum că prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

Nevoia de Iubire Condiționată a Omului ‘căzut’ în materialism este de fapt un scurt circuit care s-a petrecut de-a lungul a mii de ani încoace în capacitatea lui de a înțelege și de a-și asuma o ‘Iubire Sacră -Necondiționată’.  Totul este o consecință metaforică a ‘păcatului originar’ al Omenirii.

În Era Vărsătorului revenim ca Umanitate, împreună cu mișcările galactice ale energiilor Universului, la reactivarea Luminii Sufletelor prin Inimi Deschise pentru  recuperarea ‘Începuturilor Energiilor Sacre’. Putem pune stop  și să o luăm de la capăt prin versiunea cea mai bună a Noii Umanități care răsare încet, dar sigur.

Fac o paralelă a cuvintelor lui Pascal cu ideologia Iubirii ca trecere de la forma sa 3D la cea 5D :

„Ataşamentul pentru unul şi acelaşi gînd istoveşte şi ruinează spiritul omului. De aceea, pentru soliditatea şi durata plăcerii de a iubi, trebuie, din cînd în cînd, să uiţi că iubeşți. Pur şi simplu îţi refaci forţele pentru a iubi mai bine. Iar asta se întîmplă fără să-ţi dai seama; spiritul merge de la sine în acest sens; natură însăşi o vrea şi o porunceşte. Trebuie să mărturisim, e drept, că avem de-a face cu o componentă nefericită a naturii umane şi că am preferă să nu fim obligaţi la această deviere a gîndului; dar altă soluţie nu există“.

Expresiile Sufletelor 5D se regăsesc într-o viață aflată într-o Uniune Armonioasă Divină. Pentru ele nu există acele ‘ceva-uri’ ca atașamente pentru a satisface nevoi psihologice și materiale, ci doar DĂRUIREA IUBIRII NECONDIȚIONATE prin tot ceea ce fac, în tot ce se implică să creeze cu ei, prin ei și împreună cu ceilalți semeni în viața pe Pământ. Când toată Umanitatea dăruiește cu inimile deschise Iubirea Necondiționată, atunci fiecare parte din întreg, adică fiecare Om în parte, primește ceea ce are nevoie pentru a trăi armonios, frumos , fericit.

Le mulțumesc din tot sufletul Oamenilor Minunați pe care i-am întâlnit în ultima perioadă, de la care am învățat să aud Lumina Sferelor și care înțeleg acest aspect deosebit al Noii Dimensiuni a Umanitații. Vă iubesc ACUM pentru TOTDEAUNA!

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Lumina vorbește în tăcere!

Lumina vorbește în tăcere!

Vine mereu și mereu și mereu momentul Luminii Paștelui! Lumină din Lumină suntem Toți!

 Ne umplem Acum , Aici de un Grai Tăcut al Sufletelor! E suavă liniștea și cu aripi pulsatorii ale grației Divine.

Se coboară din Noi în Noi ca o revărsare și reumplere clipocitul tăcut al Luminii Sfinte.

Gândurile nu mai există, inimile bat toate la un ison, bucuria și freamătul tăcerii deschid Poarta Luminii Nevăzute într-un Văzut cald, plin de iubire  și fericire nemărginită.

Tăcerea noastră a tututor se descarcă într-un Fluviu de Picături de Lumină și curge prin note muzicale sferice nemaiauzite și neînțelese în mod firesc.

Ne cresc aripi de speranță, iubire pură și bucurie nemărginită care ne ridică din genunchii coborați pe Pământ spre Cerurile Înalte.

Simțim rotunjimea Porții Luminii și Spiritele noastre se aprind în mireasma tămâioasă a Credinței.Se împreunează TOT ca printr-o minune și tot ce nu era unit se reîntregește.

Se aude Lumina Sfântă cum pătrunde prin tot și prin toate și respiră prin porii trupurilor noastre omenesti. Și cât e de frumos! Ca și când Lumina vorbește prin vibrațiile Sufletelor noastre!

„Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut”

Și se face Lumină!  Iar Universul tot glăsuiește Armonia a ‘ Tot este Unul și Unu este Tot’ prin  Lumina Iubirii Nemuritoare. Așa reînviem etern prin Lumină

Mihai Eminescu în articolul  intitulat ”Paștele” din ziarul  ”Timpul” 16 aprilie 1878 scria despre semnificaţia Învierii Mântuitorului, ca o perpetuă speranţă, într-o nestrămutată încredere: înviere – renaştere: „Dar rămâie datina şi înţelesul ei sfânt, aşa cum e de mult, şi, de nu va sosi niciodată acea zi din care să se-nceapă veacul de aur al adevărului şi al iubirii de oameni, totuşi e bine să se creadă în sosirea ei, pentru ca să se bucure cei buni în «ziua învierii», când ne luminăm prin sărbătoare şi ne primim unul pe altul şi zicem fraţi celor ce ne urăsc pe noi şi iertăm pe toţi pentru înviere, strigând cu toţii: «Christos a înviat!»”. 

Fiți binecuvântați și să aveți un Paște Luminos!

Hristos a Înviat!

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia