Solstițiul de Iarnă cu Poveste

Solstițiul de Iarnă cu Poveste

Este și continuă să fie pentru totdeauna. Soarele ne îmbracă zilele vieții cu lumina sa minunată, iar stelele sunt picuri de lumină pe cerul nopții. Se zice că dintotdeauna Ziua și Noaptea se îmbrățișează într-un echilibru continuu și putere mai mare a uneia și mai mică a celeilalte în funcție de anotimp. Când Ziua e mai mare, Noaptea e mai mică și invers, totul în muzica ciclicității anotimpurilor și rotirii sferelor din Univers. E ca un joc și dans sublim al transformării Naturii în toată măreția ei. Solstitii și Echinoptii ca ciclicitate continuă a anotimpurilor și freamatului etern al luminii și întunericului.

Când Ziua e cea mai mică în emisfera nordică apare Ea, Zeiță Mamă, de undeva dintre munții de cleștar, apele cu susur înghețat , campii amorțite, vânturi reci, licuriri de stele fulguinde și unduiri de vise șoptitoare pe întregul Pământ. Ea vine să aducă Soarele, să ii dea puterea eternă, să-l pună în mișcare spre gloria vieții și să-i dea avânt de creștere pentru etapa de germinare. Acesta este momentul sacru al Solstițiului de Iarnă când e ziua cea mai mică și noaptea cea mai mare din an.

Din acest moment, încet, încet, Soarele își reintră pe făgașul sau normal, aducând bucuria în sufletele viețuitoarelor și oamenilor. E începutul iernii, însă și pasul incipient spre momentul Nașterii celui Sfânt, ca simbol al speranței și al unui nou ciclu al anotimpurilor.

Din străvechi timpuri se serba ziua lui Saturn ca Zeu al recoltei și MIthras ca Zeu al Luminii. Miturile învăluie Solstițiul de Iarnă într-un iz de mister din nebănuite vremuri.

E momentul când e bine să credem și să manifestăm bucuria și iubirea, speranța, dăruirea, credința și rugăciunea pentru a domoli forțele antagonice ale Luminii în cele 12 zile de la Crăciun până la Bobotează. Aprinderea buturugilor și dansul în jurul lor e o datină străveche de purificare și regenerare care se păstrează până azi, în multe zone ale țării.

În lume există numeroase construcții antice care au legătură cu Solstițiul de Iarnă și toate ciclurile Naturii.

În România, eternă patrie traco-geto-dacă, vestigiile de la Sarmizegetusa reprezintă locul vechiului Sanctuar de unde strămoșii noștri observau mișcarea și harta stelelor.Există multe mistere nedeslușite ale învățăturilor sacre de pe aceste locuri, ale calendarului astronomic geto-dacic de o mare exactitate, ce dăinuie de milenii. Glasul lor încă ne pătrunde adânc în inimi. Locul are o serie de energii care ne cuprind în diferite momente ale anului. De Solstițiul de Iarnă cântecul sarcedotal și vestal adie prin Natură murmurând din înalturi lumina care se întrepătrunde cu întunericul ascunzisurilor  milenare. E o armonie care se preumblă șiroind printre foioase și conifere trezirea unei națiuni, an de an mai puternică. Aici se întâmplă minunea nașterii și renașterii miturilor Zamolxiene, a erelor fără timp și fără spațiu, într-un cadru etern, tihnic, exact unde Cerul se întâlnește cu Pământul cu ultimele și primele raze de Soare. Exaltarea vine din însăși Mama Natură solară, pură și sublimă, care prin zvâcnirea quintesentei scoate la suprafață simbolistica nemuririi sufletului unei națiuni, prin rădăcinile adânc înfipte și ramurile înălțate înspre cer.

Lumina Soarelui începe să crească și Lupii Sacri treziți deja apară acest spațiu carpato-danubiano-pontic de invadatori. Poveștile se prefigurează cu Zeiță Mamă, care însoțită de Marele Lup Alb, cântă melodia Cerului și Pământului , dansând peste aceste plaiuri de dor ca să le revitalizeze prin puterea solară. Spațiul și timpul capătă alte sensuri cosmogonice fluidizand lumina și întunericul într-o horă a germinării. Copilul Sacru e însăși germenele care vibrează ca simbol al unei noi etape, a unui nou început și a unei noi vieți. Căci vine iarna, iar sub omătul moale se petrece minunea.

Zeiță Mamă zboară diafană peste munți împăduriți și văi, peste ape repezi și lacuri, peste dealuri și câmpii, peste casele satelor și orașe. Iar Lupul Alb anunță chemarea și însuflețirea Oamenilor-Lumină la unirea într-un singur crez, către Adevăr și Iubire, pentru apărarea țării și a noii vieți ce urmează. Vibrația Înaltă pătrunde în inimile tuturor,deschizându-se minunatul Portal al Luminii din timpul Solstițiului de Iarnă.

‘Ieslea’ desăvârșirii neamului e pregătită și din Soare și stele se coboară Lumina peste tot, iar Oamenii , deschizându-și Sufletele, împrăștie din interior spre exterior Raze Curcubeu. Minunea se întâmplă exact în seara de Crăciun, când celestul se îmbină cu teluricul, Copilul Sacru se naște în fiecare dintre noi izvorând ca o bucurie magică.

Solstițiu de Iarnă minunat vă doresc!

Camelia

Mesajul Tracilor din Naeni-Buzau

PAȘTELE și Mesajul Tracilor din Năeni-Buzău

Anumite momente în viață ne aduc stări  neobișnuite și de mâhnire poate, urmate brusc de fericire, generate de întâmplări antagoniste apărute imprevizibil în câteva zile. Când sunt însoțite apoi de sincronicitati cu forme de răspunsuri Divine, înseamnă că le primim ca să înțelegem cu întreaga Ființă un sens subtil al energiei nevăzute. Revelația mesajului din Univers apare când simți energia care se revarsă ca o Lumină eliberatoare și plină de liniște.

De aceste Sărbători de Paști am avut revelația unui asemenea mesaj. Tot ce planificasem s-a anulat, apoi  totul a luat altă cale. Așa am ajuns într-un loc care mă chema ca să văd cu ochii Sufletului dincolo de realitatea aparentă a Lumii. 

Nu e o nebunie, e chiar poate mult mai mult decât am crezut că am înțeles până acum. Am călătorit prin lumina și m-am scăldat în Cer, m-am culcat pe Pământul înverzit și am auzit cântecul și rugăciunile străbunilor Traci.

M-au chemat să mă rog cu ei de Paști!

Atunci am înțeles de ce totul îmi mersese pe dos, se anulase  și părea potrivnic, astfel încât Paștele să fie cu Ei, Acasă! 

M-am întâlnit cu Ei pe un deal și un loc pe care nu l-am mai vizitat niciodată în această țară minunată. 

Străluceau prin verdele Naturii ca mici steluțe Solare, pluteau pe norii pufoși și murmurau  o  rugăciune către Dumnezeu pentru urmașii lor, adică pentru Noi, cei de pe meleagurile traco- geto-dace.

I-am privit în ochii Pământului și ne-am îmbrățișat prin sublimul energiilor, ne-am unit mâinile rugându-ne împreună, că Armonia Divină fără timp și spațiu să ne unească în forță Luminii Iubirii. 

Am vizitat multe locuri din România, însă acesta m-a chemat într-un mod aparte, mai ales  de Sfânta Sărbătoare a Paștelui. Dealurile Istriței , de lângă Sarata Monteoru, din această  zona Sarmațiană de peste 3500 de ani, au găsit un canal de comunicare cu  mine. La Năeni jud Buzău trăiesc Tracii printre noi, suav și simplu! Deschideți-vă Sufletele ca să intrați în Hora Neamului !

Acest loc m-a chemat și a anulat tot din viață mea, tot ce planificasem și nu a fost să fie, m-a supus unei stări aparente de suferință, ca să îmi transmită clar că acolo trebuie să ajung. Și vă spun sincer, înainte de Paști era alt loc în care stabilisem cu familia să merg și nu a fost să fie….Uimitor! 

Când am ajuns lângă acea cruce a mormântului Trac am simțit  o fericire de nedescris, o stare de pace și liniște în care Sufletul meu plutea și o comunicare specială cu Cerul și Pământul.

Minunile în viață ne apar sub forme neînchipuite, iar pentru mine aceasta a fost una dintre ele. Vreau doar să vă transmit că, chiar dacă nu înțelegem anumite evenimente din viață, ele, la un moment dat, ne transformă în Călători pe Calea Aleasă a Vieții, poate chiar cu multă suferință, însă Conștiința   Supremă sau Divinitatea ne arată pe unde să ne îndreptăm pașii Sufletelor ca să evoluăm.

Unii dintre voi poate credeți, alții nu, însă există momente în viață când totul se întoarce la 180 de grade din motive aparent inexplicabile. Suntem ghidați subtil, apoi găsim rezonanța energiilor din noi spre poteci demult uitate, în care timpul preistoric a deschis un Portal al Luminii Credinței, Forța Indestructibilă a Neamului.

Fiți Binecuvântați!

Va îmbrățișez cu multă iubire, Oameni Frumoși!

Camelia