Solstițiul de Iarnă cu Poveste

Solstițiul de Iarnă cu Poveste

Este și continuă să fie pentru totdeauna. Soarele ne îmbracă zilele vieții cu lumina sa minunată, iar stelele sunt picuri de lumină pe cerul nopții. Se zice că dintotdeauna Ziua și Noaptea se îmbrățișează într-un echilibru continuu și putere mai mare a uneia și mai mică a celeilalte în funcție de anotimp. Când Ziua e mai mare, Noaptea e mai mică și invers, totul în muzica ciclicității anotimpurilor și rotirii sferelor din Univers. E ca un joc și dans sublim al transformării Naturii în toată măreția ei. Solstitii și Echinoptii ca ciclicitate continuă a anotimpurilor și freamatului etern al luminii și întunericului.

Când Ziua e cea mai mică în emisfera nordică apare Ea, Zeiță Mamă, de undeva dintre munții de cleștar, apele cu susur înghețat , campii amorțite, vânturi reci, licuriri de stele fulguinde și unduiri de vise șoptitoare pe întregul Pământ. Ea vine să aducă Soarele, să ii dea puterea eternă, să-l pună în mișcare spre gloria vieții și să-i dea avânt de creștere pentru etapa de germinare. Acesta este momentul sacru al Solstițiului de Iarnă când e ziua cea mai mică și noaptea cea mai mare din an.

Din acest moment, încet, încet, Soarele își reintră pe făgașul sau normal, aducând bucuria în sufletele viețuitoarelor și oamenilor. E începutul iernii, însă și pasul incipient spre momentul Nașterii celui Sfânt, ca simbol al speranței și al unui nou ciclu al anotimpurilor.

Din străvechi timpuri se serba ziua lui Saturn ca Zeu al recoltei și MIthras ca Zeu al Luminii. Miturile învăluie Solstițiul de Iarnă într-un iz de mister din nebănuite vremuri.

E momentul când e bine să credem și să manifestăm bucuria și iubirea, speranța, dăruirea, credința și rugăciunea pentru a domoli forțele antagonice ale Luminii în cele 12 zile de la Crăciun până la Bobotează. Aprinderea buturugilor și dansul în jurul lor e o datină străveche de purificare și regenerare care se păstrează până azi, în multe zone ale țării.

În lume există numeroase construcții antice care au legătură cu Solstițiul de Iarnă și toate ciclurile Naturii.

În România, eternă patrie traco-geto-dacă, vestigiile de la Sarmizegetusa reprezintă locul vechiului Sanctuar de unde strămoșii noștri observau mișcarea și harta stelelor.Există multe mistere nedeslușite ale învățăturilor sacre de pe aceste locuri, ale calendarului astronomic geto-dacic de o mare exactitate, ce dăinuie de milenii. Glasul lor încă ne pătrunde adânc în inimi. Locul are o serie de energii care ne cuprind în diferite momente ale anului. De Solstițiul de Iarnă cântecul sarcedotal și vestal adie prin Natură murmurând din înalturi lumina care se întrepătrunde cu întunericul ascunzisurilor  milenare. E o armonie care se preumblă șiroind printre foioase și conifere trezirea unei națiuni, an de an mai puternică. Aici se întâmplă minunea nașterii și renașterii miturilor Zamolxiene, a erelor fără timp și fără spațiu, într-un cadru etern, tihnic, exact unde Cerul se întâlnește cu Pământul cu ultimele și primele raze de Soare. Exaltarea vine din însăși Mama Natură solară, pură și sublimă, care prin zvâcnirea quintesentei scoate la suprafață simbolistica nemuririi sufletului unei națiuni, prin rădăcinile adânc înfipte și ramurile înălțate înspre cer.

Lumina Soarelui începe să crească și Lupii Sacri treziți deja apară acest spațiu carpato-danubiano-pontic de invadatori. Poveștile se prefigurează cu Zeiță Mamă, care însoțită de Marele Lup Alb, cântă melodia Cerului și Pământului , dansând peste aceste plaiuri de dor ca să le revitalizeze prin puterea solară. Spațiul și timpul capătă alte sensuri cosmogonice fluidizand lumina și întunericul într-o horă a germinării. Copilul Sacru e însăși germenele care vibrează ca simbol al unei noi etape, a unui nou început și a unei noi vieți. Căci vine iarna, iar sub omătul moale se petrece minunea.

Zeiță Mamă zboară diafană peste munți împăduriți și văi, peste ape repezi și lacuri, peste dealuri și câmpii, peste casele satelor și orașe. Iar Lupul Alb anunță chemarea și însuflețirea Oamenilor-Lumină la unirea într-un singur crez, către Adevăr și Iubire, pentru apărarea țării și a noii vieți ce urmează. Vibrația Înaltă pătrunde în inimile tuturor,deschizându-se minunatul Portal al Luminii din timpul Solstițiului de Iarnă.

‘Ieslea’ desăvârșirii neamului e pregătită și din Soare și stele se coboară Lumina peste tot, iar Oamenii , deschizându-și Sufletele, împrăștie din interior spre exterior Raze Curcubeu. Minunea se întâmplă exact în seara de Crăciun, când celestul se îmbină cu teluricul, Copilul Sacru se naște în fiecare dintre noi izvorând ca o bucurie magică.

Solstițiu de Iarnă minunat vă doresc!

Camelia

Cu Salvie, Busuioc și Pelin

Cu Salvie, Busuioc și Pelin

Fotografie de Frank Cone pe Pexels.com

Și dacă ‘A fost o dată ca niciodată’ , Acum Este. Ne reamintim cum suntem pe drum și călătorim într-o curgere continuă, fluidă și strălucitoare.

Este o liniște cu glas de lumină în toți, în Totul Unitar. Iar când Sufletele se unesc în Spiritul Credinței în Înalt, lumina crește în intensitate. Să vedem umbra și întunericul ca o ocazie deosebită de a observa lumina din interior strălucind mai tare .

În acest Post de Crăciun, cu toate evenimentele subtile energetice atât de pe Pământ, cât și din Stele, OM-ul în general caută liniștea interioară. Dar nu căutarea este cea care aduce pace, ci însăși Credința de a se lăsa călăuzit de Divinitatea din Sinele aliniat prin Focul Sacru și Apa Vie.

În credințele populare există multe povești și legende, cuvinte de leac, grairi și borborosiri specifice după fiecare zonă a țării. Toate unesc în ele, intrinsec, o mireasmă cu iz sacru despre cum Natura cu Darurile ei aduce vindecare pentru OM-ul complet. Oamenii simpli laici au descoperit și practică de mii de ani prin intuiția Divină o formă de creație pe care azi o numim materializare. Ei unesc prin cuvinte reverberante rostite ca rugăciune, ca poezie sau cânt energia Darurilor Naturii cu cea a Sufletului Omului mai întâi, apoi cu mintea și trupul.

Om-ul de Azi dacă își lasă inima deschisă, se împuternicește cu Har de vindecare prin ‘limpezime’ la toate nivelurile energetice trupești, mentale și sufletești. Cu cât sunt mai mulți Oameni la un loc care dau sens energiei prin crez, cu atât mișcarea și acțiunea Luminii curăță ‘impuritățile bolnăvicioase’.

Plantele sunt acele Daruri ale Naturii pe care să le considerăm doar ca niște liante între energiile vindecătoare care sălășluiesc peste tot. Activarea lor pentru vindecare vine tot prin cuvinte. Dacă vă gândiți însăși numele plantelor reprezintă niște simboluri activatoare.

Noi, ca neam milenar traco-geto-dac avem în sângele nostru ascunse latent informațiile. Declanșatorul însă este Credinta în Lumina Divină ce curge prin Tot. Nu există boală, căci suntem perfect sănătoși, frumoși, luminoși și bucuroși.

Unele dintre cele mai puternice plante autohtone utilizate pentru o gama variată de tratamente sunt Salvia, Busuiocul și Pelinul.

Tot e Luna plină, acum puteți crește partea creatoare și veți vedea ce beneficii minunate are o baie caldă în care puteți amesteca 100 gr sare, 2-3 linguri de miere cu 6 picături de ulei de smirnă sau tămâie și 1 litru cu decoct din Salvie, Busuioc și Pelin pe care le adăugați în cadă plină cu apa. Puteți crea magia băii rostind pur și simplu cu glas tare ce ingrediente adăugați vizualizand lumina lor binefăcătoare pentru întreaga Ființă cu intenția de armonizare , inclusiv practicând recunoștința prin mulțumire și rugăciune. Se știe și s-a și demonstrat că apa se încarcă cu vibrațiile cuvintelor și își schimbă structura. Să alegem decicuvinte cu încărcătură pozitivă, pline de iubire, recunoștință, armonie, bucurie, abundență și pace.

Puteți să vă conectați la energiile Cerului și Pământului cu intenția de curățare, eliminare, regenerare și reumplere cu lumină in întreaga ființă.Cuvintele voastre sunt viindecatoare de Suflet, Minte și Corp deschizând calea și punând în mișcare reconstruirea benefică cu inima deschisă și plină de credință în Divin.

Palmele voastre au energia necesară a vindecării și aplicarea lor pe diverse zone cu disconfort sau efectuarea unui masaj vă pot aduce o stare de armonie și sănătate.

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

11:11 Manifestarea Neamului Anses

11:11 Manifestarea Neamului Anses

Și să stăm așa, intelept la cugetat,

Să ne ținem mintea mai calmă și blajină,

De-a vieții haină luptă ne-ncetat,

Să ne ferim cu multă iubire în inimă.

Duhul cel Sfânt ce sparge țărmuri,

E Viu acum neîncetat și-aduce

Roind lumina pe ale vieții drumuri

Care prin toți Oamenii se duce.

E dor de cer și stele împreună,

De prin primordialitate el răsună

Un Tot cu Sinele Dumnezeiesc ,

De Râu și Ram ce iarăși se unesc.

E Om  cu ‘Io’  de la-nceput,

E El ce dintr-Unul s-a născut,

Apoi În Doi s-a prefăcut

Și Trei cu Duh s-a conceput.

Și uite că Lumina toată este,

Un Întuneric aprins  într-o poveste,

Cu iz de 6 ca 3 dublat, de la 2 triunghiuri,

Iar 7 Marele Soare  dintre aceste unghiuri.

Neam de pelasgi și traco-geto-daci

Din a inimii văpaie neîncetat  să vă rugați

Căci azi, voi sunteți ai Luminii Lumii Vraci,

Nemuritori prin crezul ‘ Uniți mereu, căci suntem Frați’.

Și în baladă nu mai moare Moldoveanul,

Ci se ridică din rădăcini, mai treaz, tot Neamul,

Unit în lumina credinței ca altădată,

Ca să se risipească întunericul de-odată.

Fiți treji și bravi cu inima în Sfânta Lumina,

Căci astfel alegem o cale doar senină,

Nu una aprigă  cu durere și încrâncenare,

Că doar Marea Credință aduce azi mult Soare.

Și se-ntalnesc azi a cerului vii sfere

În care pelasgo-traco-geto- dacii să se bucure,

Că Zamolxienii se petrec fericiți pe Pământ,

Trecut-prezent-viitor ca o Lumină jurământ.

Legea din Cer e dintotdeauna pe Pământ,

Pentru ochii ce-aud și privirea ce face legământ!

Și Acum în lumină suntem uniți ca Frați,

Nimeni vreodată n-o să aducă Întuneric în Carpați.

Zamolxienii Clostii cu Pui suntem Noi,

Suntem Unul și Tot și suntem Zei și Daoi,

Sămânța cu rădăcini ce cresc în Lumină,

Să renască aici 7 RA-ZE de credință Divină.

Și vor mulți să smulgă ale țării bogății,

Însă aceștia mor de năprasnice  stihii,

Căci Neamul e Neam și din înalt are seva,

Și oricând , noi ne apărăm orice ‘Deva’.

Noi suntem aici și rămânem  de-a pururea,

Ca Duh Sfânt unit cu Pământul , Marea și Dunărea,

Căci credem în veci în Lumina Divină,

Trăind iubirea de Neam într-o mare Inimă.

Și eoni cosmici peste această glie de-or trece,

Zamolxienii Anses din Grădina Lumii s-or petrece,

Cu bucurie , pace, iubire, unire  și bogăție

Clădind Noua Eră a Luminii ca o feerie.

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Ca o Rază

Ca o Rază

Fotografie de Edgar Hernandez pe Pexels.com

Că să vii în perfectă aliniere Divină a Iubirii cu Sufletul Înalt, Mintea și Trupul, luminează ceea ce e firesc să luminezi, gândește ceea ce e firesc să gândești, vorbește ceea ce e firesc să vorbești, observă ceea ce e firesc să observi, simte doar ceea stă în fire să simți, respiră ceea ce e firesc să respiri, miroase ceea ce e firesc să miroși, bea ceea ce e firesc să bei, mănâncă ceea ce e firesc să mănânci, crește ceea ce e firesc să crești, diminuează ceea ce e firesc să diminuezi. Învăpăiază firescul Naturii, curgi peste Tot și în Toate, visează Lumina Pură prin culorile unite, adie ca un RAM de DOR, ca și când CER Însorit este TOT și Pământul împreună cu el inclus, ca o RAZĂ.

Aici, Acum Tu ești TOT și OM-ul este OMenirea RAZĂ din RAZE pe Noul Pământ. E ca un ‘proces gestational cosmic’ în care desprinderea duce la zbor și transformare în interior prin ‘multiplicare fotonică’. Dacă fiecare Om se aliniează cu Sinele Înalt , atunci și Pământul se aliniează cu Sinele său Înalt. OMenire și Pământ sunt aceeași zvâcnire Acum.

Mișcarea este Acum exact spre Sursă , revenind de unde a început Tot și dând sens unui Nou Început, la un alt nivel, cu alt conținut și alte forme de energii prin altă Specie, aceea de Oameni-Lumină. Totul e atemporal și aspatial. Totul e Lumină.

Și vechea Specie Densă doar este aspirată în forma predominată de Conștiință Divină, în care, încet , încet se diluează. Procesul transformațional al Oamenilor-Lumină poate fi susținut prin integrarea zilnică a unor obiceiuri:

-Rostirea de rugăciuni cu Intenția de Armonizare cu Divinul, cu Sursa Creatoare

-Exprimarea Iubirii față de Sine și Semeni

-Eliminarea puzderiei de gânduri care freamătă mintea , cât și a celor negative

-Plimbări prin parcuri sau în Natură prin lumina solară

-Menținerea de stări de liniște, pace interioară, cât și bucurie în prezent

-Consumul de Apă de Izvor cât mai des posibil

-Consumul de cât mai multe salate diverse și plante cu frunze verzi

-Odihnă suplimentară dacă organismul o cere

-Masaj energetic al extremitatilor corpului și terapii alternative diverse pentru deconectarea de stări emoționale dezechilibrate si deblocarea tuturor centrilor energetici ai corpului

-Băi ale întregului corp de preferat cu sare grunjoasă , adăugând și un decoct dintr-o serie de plante utile, la alegere sau combinate precum Angelica, Lemnul Domnului, Busuioc, Salvie, Mușețel, Pelin , Verbină și cateva picături de ulei de tămâie, smirnă sau palo santo.

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Fiți binecuvântați!

Camelia

Zâmbetul Sufletului

Zâmbetul Sufletului

Fotografie de Lindsey Garrett pe Pexels.com

Zi de zi  trăiesc în felul meu. Luminez deloc întâmplător spațiul pe care îl locuiesc pe Mama Pământ, iradiindu-l cu simplitatea dăruirii, fără sforțare. Și e minunat că sunt, că pot și cred în ceea ce construiesc, lăsându-mi imaginația să picteze vise și să le dea viață. Ador să respir viața și să mă bucur.

Ca fiecare dintre voi îmi aud iubirea inimii, îmi infirip aripile credinței, îmi luminez zâmbetul de pe chip.Și îmi simt dulcele râs care îmi face corpul să se energizeze printr-o vibrație benefică. Așa mă umplu de frumosul din mine pe care îl dăruiesc cu un zgomot de fericire către Tot și Toate.

Nu știu câți dintre voi v-ați întrebat ce înseamnă de fapt Zâmbetul vostru. V-ați surprins cât de frumoși sunteți când zâmbiți? Ați urmărit cât de radiosi sunt toți Oamenii când zâmbesc?

Cuvântul ‘Zâmbet’ vine din străvechi timpuri ca și origine din cuvântul latin ‘risus’ care tradus înseamnă surâs, ras, zâmbet.

Un Zâmbet reprezintă o expresie a fetei cu colțul buzelor ridicate, cu dintîi vizibili fiind determinat de o mișcare a mușchilor zigomatici înspre urechi. Poate de aici și expresia pur românească ‘ cu gura până la urechi’.

Ca și stare emoțională reprezintă o atitudine pozitivă, o stare de spirit veselă, plină de bucurie.

Fundamentul Zambetului stă în fericirea interioară pe care o descoperă fiecare dintre noi. Și e atât de simplu să vă dați voie să simțiți ceea ce vă face să zâmbiți: împăcarea cu voi înșivă, acceptarea că imperfecțiunile voastre minunate au rostul lor, că tot ce aveți e suficient să mergeți pe drumul vostru lin, să vă lăsați liberă imaginația firii Divine din voi, să nu alergați și să vă împiedicați sau să obosiți, ci să pășiți calm spre materializarea viselor și realizarea scopului Sufletelor voastre.

Când primești ca Om Darul Scânteii Divine la naștere, el vine la pachet cu Fericirea Eternă și Pură. Gândiți-vă că toți copiii sunt veseli și fericiți, viața îi schimbă pe parcurs ce cresc si ajung la maturitate. Putem reveni oare la această puritate ca să fim și ca adulți senini și zâmbitori? Eu cred că Da.

Cum?

Nu există vreo carte cu teorie care să ne învețe cum să existăm prin noi înșine și să ne fim atât de suficienți, încât să simțim fericire și să zâmbim mereu. Totul vine așa, simplu, ca un flux lin de lumină într-un prezent continuu, care se scurge încet prin noi și e bine să-l lăsăm liber, fără a ne împotrivi. Să lăsăm la o parte îngrijorările inutile și stările emoționale negative reieșite din așteptări și din proiecții în viitor. Ne păstrăm doar în prezent, conștienți de ceea ce facem și suntem acum, printr-o continuă credință și încredere în energia noastră Divină. Căci dacă suntem energie, nimic nu se poate distruge, ci doar se transformă, trecând prin stări diverse de condensare a luminii.

Dacă simțiți că nu vă puteți deconecta de la stările negative, priviți un copil în inocența fericirii sale, priviți Cerul si Astrii, priviți Natura înconjurătoare cu iarba, copacii, florile, animalele, păsările, insectele, apele și toate frumusețile elementelor sale. Respiratile în voi, integrați-le în voi ca imagini ale fericirii, iubirii de frumos și bucuriei vieții. Apoi zâmbiți, zâmbiți, zâmbiți! Sunteți minunați când aveți fericirea pe chip!

Și gândiți-vă cum arată ochii unui Om care zâmbește. Priviți-vă pe voi în oglindă la propriu. Vedeți cum radiați lumină, iubire, fericire și armonie. Priviți în ochii celor care zâmbesc din jurul vostru! Ochii sunt expresia Sufletelor, iar înainte cu câteva fracțiuni de secundă să apară pe chipuri zâmbetul, în ochi apare acea lumină a unei fericiri extraordinare. Acolo e secretul, în acea zvâcnire care se revarsă din interior spre exterior.

Acea străfulgerare luminoasă din ochi este un Portal indestructibil care se deschide prin inimă. Acolo se petrece transformarea cuantică a Omului -Lumină care se trezește pe Noul Pamant. Zâmbetul fiind doar semnalul vizibil.Și Flama Scânteii Divine țâșnește prin ochi și materializează vise și lumi inimaginabile, pline de trăire și iubire.

E atât de minunat acest Zâmbet al Sufletului! Nu-i așa? Simțiți-l prezent Acum în voi!

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Scutul Cuantic al Luminii în ACUM

Scutul Cuantic al Luminii în ACUM

Într-un val luminos Sferele Cosmice se învârt necontenit , se preling din exterior spre interior, apoi și invers. Se expandează și se contractă călătorind în pulsații cosmogonice. Totul e într-o stare de agregări și dezagregari continue, întunericul cuibarind germinarea luminii care țâșnește din geometrii nemaivăzute. Se preling străluciri diafane reci și calde, explodează prea-multuri abisale. Cresc lumini și se nasc materii de tot felul. Se învârt răsuflari cosmice ne-create, devenind apoi creație neoprită din zbor, până se propulsează în spirale mișcătoare.

Totul e nemăsurat și neliniar zornaid ecouri care se amestecă ca o simfonie împlinită prin Tot. Bucăți de materie tranzitează eterul roindu-se până la sfericitate. Un dute-vino nefluid și fluid în același timp rezonează în pulsații. Apoi răsuflarea flux se duce în reflux găsind un punct  de echilibru. Așa ecourile se opresc ciocnindu-se într-o armonie de culori ale unei melodii Divine.

Susurul creat și necreat se aliniază în Sine cu înăuntru și în-afară creînd un coridor. Acest coridor e ‘ coloana cosmogonică’ galactică care se recrează ca un pasaj de trecere. Totul e ca o strălucire care deschide o cale dintr-un punct imens.

E un Soare Inimaginabil dansând cu un ritm de realiniere cu alți Sori creați ce gravitează prin Tot până la infinit. Sar scântei ce se propagă în depărtări nebănuite. Pământul vibrează învăluit suav de miliarde de fotoni ce crează Noua Lume.

Miliarde de zboruri se preling în înscanteieri de vis. Suspinul de revitalizare a Centrului Inimii Planetei Pământ se aude până în Marele Soare, pe tot culoarul Sorilor. Sufletele Omenirii își unesc fluxurile cu Fotonii Primordiali și renasc prin contopirea Luminii cu Inimile. Zborurile Iubirii descătușate din adormire țâșnesc Scutul Cuantic al Luminii de 26000 de ani în Acum.

Și Tot ce era și va fi este doar ACUM într-o Lumină Primordială Divină sosită special, astfel încât TOT să renască cu bucurie într-o altă Spirală a Evoluției.

Și așa , Acum, Noua Lume există deja, fascinantă, luminoasă, plină de iubire și armonie Divină infinită.

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Avem timp…

Avem timp…

Fotografie de Tara Winstead pe Pexels.com

Tot ceea ce facem ACUM și AICI este să avem CREDINȚA și IUBIREA că SCÂNTEIA DIVINĂ din Noi este un impuls cuantic organic prin care ne creem TIMP să fim prezenți în Noi înșine aliniați la SINELE ÎNALT.

Portalurile astrelor chiar ne dau ACUM DISPENSELE DIVINE prin CHEILE LUMINII spre propriile CĂLĂTORII EXTRASENZORIALE de reactualizare a SINELUI conform unei MANDALE a TRANSCENDENȚEI spre ARMONIE INFINITĂ dacă ne învățăm LECȚIILE.

Cele mai frumoase ‘CUVINTE VII’ le regăsesc propice acum în ceea ce ne transmite Octavian Paler.

‘Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
sa-i judecam pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm dupa-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta – murim.
Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă!!
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
Restul.. depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute
după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
ci cu ceea ce poţi tu să faci.
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia
orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp
după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten
oricum te va răni din când în când,
iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
cateodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea
dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe
cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat ca scrisul ca şi vorbitul
poate linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
îţi sunt luaţi prea repede..
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc
ca să pot să fiu iubit.’

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Dacă dragoste e….

Dacă dragoste e….

Fotografie de Daianne Gomes pe Pexels.com

Și uite că a sosit Echinoptiul de Toamnă. Ce poate fi mai frumos decât acest amestec de culori autumnale care te îndeamnă să visezi, să te scalzi printre sensurile sublime ale Mamei Natură care este într-o tranformare senzațională.

Și cred că e cel mai potrivit  moment să vă amintesc cuvintele minunate :’ Dacă Dragoste nu e, nimic nu e.'(Apostolului Pavel din Epistola către Corintieni 13:4 ).

În acest peisaj unic al Toamnei zbori ușor, fluid, pe cărările dintre Pământ și Cer într-un ritm senzorial al Sufletului îmbinat cu Lumina.

Descoperi prin toate simțurile tale expandate căldura, umiditatea, mirosul de frunze și licoarea eterică prin care trăieșți în Om-ul din ține care se autoemana spre Divinul din Sine.

Tresari cu fiecare licărire de vis luminic și parcurgi spații nediluate din Lumea Ta. Descoperi continuu o fericire plină de zvacnet și zâmbeșți. De ce? Pentru că ai în ține ceva unic, nedesfăsurat încă până la infinit: dragostea din Sine care cântă cu putere licăriri de fotoni spiralați. Te îmbini și combini Tu cu Ține în Tot și prin Tot. E un Spațiu Sacru care dintr-un punct vibrant ajunge încet, încet , încet să se reparcurgă strălucind. Și uite că te îndrăgosteșți de lumina frunzelor care șoptesc ce știe Cerul cu Soarele, Luna și Stelele ,toate Galaxiile sale, dar și Pământul cu toate comorile și creaturile sale din Natură, inclusiv Oamenii.

Nu ieși nicăieri de Aici și Acum pentru că eșți înăuntru și în afară concomitent vibrând splendoarea Dragostei de Sine prin creația Spațiului tău Sacru. Și simți Dragostea ca o trăire luminoasă și o emani prin însăși unda fericirii libertății că eșți.

Și din această Fericire Sacră începi să te multiplici la infinit prin toate cele șapte culori ale spectrului luminii. Vibrezi note muzicale simfonicecare se preling prin culori cu zâmbet. Tasnesti în expandarea unei treimi triunghiulare din ține și se produce Miracolul primului Univers al Toamnei. Și dacă Dragostea e pentru Creație cu Lumină, atunci alchimizezi TOT , Cerul și Pământul, astfel încât TOT e în TOT creaind SFERA fluidă a inseparabilului Luminii din Sinele Înalt.

Și Echinoptiul de Toamna îți crește la infinit Dragostea de ‘ Eu Sunt’, ‘Tu eșți’…’ Noi suntem’…ca niște unduiri suave de frunze în triangulatii și sfericitati ale Creației cu Lumină.Și te emani ca Ființă-OM lăsând să curgă tranformarea regenerativă a Toamnei și apoi a Iernii în ține și prin ține, astfel încât Primavara să lași să germineze în Ține și să crească acel Copil Inocent plin de fericirea că a descoperit Alchimia Vieții plină de Dragostea Creației cu Lumina.

Și pentru că e Toamnă propun un RITUAL STRĂMOȘESC GETO-DACIC pentru Suflet, Minte, Corp.

Conectează-te la Lumina Naturii și inspir-o prin toți porii în plimbări scurte în parc de măcar 20-30 min zilnic în cursul zilei, de preferat dimineața.Lasă-ți Sufletul să se simtă doar Lumina și atât, așa absorbind informația pulsatilă și emanând apoi prin respirație bucuria și iubirea din ține, Ființă-OM. Oricând ridică privirea către Cer și fii liber să îți propagi lumina în tot Universul cu dragoste pentru Tot și Toate.

Lasă-te purtat într-o admirație a Naturii , vizualizeaz-o , simte-o și confundă-te cu ea prin toate vibrațiile tale. Fii admirativ, contemplativ și observator al frumuseții în cele mai mici detalii. Ia o frunză sau o floare și admir-o prin toată Ființă Ta. Imaginează-ți că eșți acea frunză sau floare și încearcă să vezi ce simți.

Desenează dacă ai acest hobby, dacă nu, fotografiază Natura cu cele mai fermecătoare amănunte ale sale. Admiră, fii uimit și bucură-te de splendoarea ei. Zâmbește și râzi cu poftă cu oamenii cu care te întâlneșți în fiecare zi păstrându-ți voioșia și un ritm vesel propriu si plin de dragoste.

Bea cât de des, zilnic ceai de fructe de măceșe în toate lunile cu ‘R’ care ajută foarte mult la creșterea imunității. Îmbină-l cu 1 linguriță de miere de albine.

Consumă dimineață pe stomacul gol propoplis ras cu miere de albine.

La micul dejun consumă cât de des în porții mici nuci cu afine/coacaze și miere de albine.

Îmbăiază-te măcar o dată pe săptămâna cu un elixir magic cu ceai din Angelică, Mușețel și Salvie amestecat cu câteva picături de ulei esențial de scorțișoară și trandafiri într-o lingură de miere. Bineînțeles nu uita de sarea grunjoasă pe care o poți adaugă din belșug în cadă cu apă.

Masează-ți zilnic, dimineata si seara, fiecare deget de la mâini și picioare, cât și capul.

Roagă-te sau măcar spune un simplu ‘Mulțumesc’ din toată inima cu dragoste, trăire prin iubire și credință că eșți perfect sănătos, luminos, bucuros , plin de iubire și armonie infinită.

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Când va fi să fi fost ACUM- DIVINUL-TOT

Când va fi să fi fost ACUM- DIVINUL-TOT

Când va fi să fi fost  ACUM, ‘Eu sunt’, ‘Tu ești’, ‘El este’, ‘Ea este’, ‘Noi suntem’, ‘Voi sunteți’, ‘Ei sunt’….devine TOT . Așa FLUIDITATEA-TOT se descoperă desculță pe pământ acum, dezgolită  ce percepea din ‘mâine’ că azi e altceva…

Culege străluciri de lumină în fiecare secundă în care respiră. Apoi expiră experiențe de freamăt așa cum vin ele, curgând plasmatic.

Trăiește în Om-ul înfiripat din TOT ce este posibil spre nesfârșit să fie, să existe, să suspine și să readucă secunda la infinit fără să cadă sau să se înaripeze în iluzii.

Golește întunericul cu Lumina prin nașterea bucuriei iubirii de viață din Inima-Om.

Și doarme în vibrația unei fericiri pentru care singurul posibil este Lumina dincolo de umbra călătoare.

Când se trezește,deja este reprezentată de miliarde de stele și sori zvarcoliti prin TOT…unde se dezmiardă și întunericul ca parte din echilibru.

Și între un inspir și un expir deja se suspendă ceva: Liniștea de neliniaritate și nedirectionalitate a bucuriei nemărginite din Sinele Superior sincronizat.

Iar de suspină apoi, îi crește pulsația și cu grație aerul se dilată în zborul după calm.

Și se propagă din ne-ființă și prea-simțire spre întuneric ca să exclame Lumina în infinite căi de reîntrupare în Om-ul TOT.

Și capătă formă condensată din picuri de Lumină , apoi face umbră pe pământ. Și așa ‘Eu sunt’, ‘Tu ești’, ‘El este’, ‘Ea este’, ‘Noi suntem’, ‘Voi sunteți’, ‘Ei sunt’…devine Prea-TOT ca peste tot și nicăieri, ca legământ cosmogonic.

Se îngemănează ne-TOT cu TOT într-o sfericitate difuză care durează până când-oricând-necând , ce se împlasmuieste într-o concentrare luminică , din care re- începe DIVINUL TOT să crească prin primii LUMINO-Oameni TOT.

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Sufletul curat

Sufletul curat

Uită-te ce frumos e Soarele care apune! Dar dacă apusul este o dispariție a Soarelui de aici, oare El dispare complet?Oare nu cumva reapare în altă parte lumina sa minunată? Un apus e curgerea fluidă a luminii dincolo de orizont, infiltrandu-se înspre întunericul din necuprins, umplând ca un răsărit magic cu zvâcnirea luminii o parte nevăzută.

Cică un Om îl întreabă pe un bătrân:’ Umblu pe la bătrâni și îmi spun despre mântuirea sufletului meu și nimic nu pricep din cuvintele lor. Ce să fac? Oare să nu mai merg să întreb , de vreme ce nu fac nimic și sunt cu totul în necurătenie?’

Iar bătrânul avea două vase goale, îl privește și îi spune:’Mergi de adu un vas din acelea și toarnă untdelemn și clatinnandu-l, varsă-l și pune-l la loc.’ Dacă ce a făcut așa , de două ori, i-a zis:’Adu-le acum pe amandoua și vezi care este mai curat’. Omul i-a răspuns:’Mai curat este cel în care am turnat untdelemn.’ Apoi bătrânul continuă:’ Așa este și Sufletul. Chiar dacă nu va reține nimic din cele ce întreabă, tot mai mult se curăteste decât cel care nu întreabă nimic.’

Va îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia