Solstițiul de Iarnă cu Poveste

Solstițiul de Iarnă cu Poveste

Este și continuă să fie pentru totdeauna. Soarele ne îmbracă zilele vieții cu lumina sa minunată, iar stelele sunt picuri de lumină pe cerul nopții. Se zice că dintotdeauna Ziua și Noaptea se îmbrățișează într-un echilibru continuu și putere mai mare a uneia și mai mică a celeilalte în funcție de anotimp. Când Ziua e mai mare, Noaptea e mai mică și invers, totul în muzica ciclicității anotimpurilor și rotirii sferelor din Univers. E ca un joc și dans sublim al transformării Naturii în toată măreția ei. Solstitii și Echinoptii ca ciclicitate continuă a anotimpurilor și freamatului etern al luminii și întunericului.

Când Ziua e cea mai mică în emisfera nordică apare Ea, Zeiță Mamă, de undeva dintre munții de cleștar, apele cu susur înghețat , campii amorțite, vânturi reci, licuriri de stele fulguinde și unduiri de vise șoptitoare pe întregul Pământ. Ea vine să aducă Soarele, să ii dea puterea eternă, să-l pună în mișcare spre gloria vieții și să-i dea avânt de creștere pentru etapa de germinare. Acesta este momentul sacru al Solstițiului de Iarnă când e ziua cea mai mică și noaptea cea mai mare din an.

Din acest moment, încet, încet, Soarele își reintră pe făgașul sau normal, aducând bucuria în sufletele viețuitoarelor și oamenilor. E începutul iernii, însă și pasul incipient spre momentul Nașterii celui Sfânt, ca simbol al speranței și al unui nou ciclu al anotimpurilor.

Din străvechi timpuri se serba ziua lui Saturn ca Zeu al recoltei și MIthras ca Zeu al Luminii. Miturile învăluie Solstițiul de Iarnă într-un iz de mister din nebănuite vremuri.

E momentul când e bine să credem și să manifestăm bucuria și iubirea, speranța, dăruirea, credința și rugăciunea pentru a domoli forțele antagonice ale Luminii în cele 12 zile de la Crăciun până la Bobotează. Aprinderea buturugilor și dansul în jurul lor e o datină străveche de purificare și regenerare care se păstrează până azi, în multe zone ale țării.

În lume există numeroase construcții antice care au legătură cu Solstițiul de Iarnă și toate ciclurile Naturii.

În România, eternă patrie traco-geto-dacă, vestigiile de la Sarmizegetusa reprezintă locul vechiului Sanctuar de unde strămoșii noștri observau mișcarea și harta stelelor.Există multe mistere nedeslușite ale învățăturilor sacre de pe aceste locuri, ale calendarului astronomic geto-dacic de o mare exactitate, ce dăinuie de milenii. Glasul lor încă ne pătrunde adânc în inimi. Locul are o serie de energii care ne cuprind în diferite momente ale anului. De Solstițiul de Iarnă cântecul sarcedotal și vestal adie prin Natură murmurând din înalturi lumina care se întrepătrunde cu întunericul ascunzisurilor  milenare. E o armonie care se preumblă șiroind printre foioase și conifere trezirea unei națiuni, an de an mai puternică. Aici se întâmplă minunea nașterii și renașterii miturilor Zamolxiene, a erelor fără timp și fără spațiu, într-un cadru etern, tihnic, exact unde Cerul se întâlnește cu Pământul cu ultimele și primele raze de Soare. Exaltarea vine din însăși Mama Natură solară, pură și sublimă, care prin zvâcnirea quintesentei scoate la suprafață simbolistica nemuririi sufletului unei națiuni, prin rădăcinile adânc înfipte și ramurile înălțate înspre cer.

Lumina Soarelui începe să crească și Lupii Sacri treziți deja apară acest spațiu carpato-danubiano-pontic de invadatori. Poveștile se prefigurează cu Zeiță Mamă, care însoțită de Marele Lup Alb, cântă melodia Cerului și Pământului , dansând peste aceste plaiuri de dor ca să le revitalizeze prin puterea solară. Spațiul și timpul capătă alte sensuri cosmogonice fluidizand lumina și întunericul într-o horă a germinării. Copilul Sacru e însăși germenele care vibrează ca simbol al unei noi etape, a unui nou început și a unei noi vieți. Căci vine iarna, iar sub omătul moale se petrece minunea.

Zeiță Mamă zboară diafană peste munți împăduriți și văi, peste ape repezi și lacuri, peste dealuri și câmpii, peste casele satelor și orașe. Iar Lupul Alb anunță chemarea și însuflețirea Oamenilor-Lumină la unirea într-un singur crez, către Adevăr și Iubire, pentru apărarea țării și a noii vieți ce urmează. Vibrația Înaltă pătrunde în inimile tuturor,deschizându-se minunatul Portal al Luminii din timpul Solstițiului de Iarnă.

‘Ieslea’ desăvârșirii neamului e pregătită și din Soare și stele se coboară Lumina peste tot, iar Oamenii , deschizându-și Sufletele, împrăștie din interior spre exterior Raze Curcubeu. Minunea se întâmplă exact în seara de Crăciun, când celestul se îmbină cu teluricul, Copilul Sacru se naște în fiecare dintre noi izvorând ca o bucurie magică.

Solstițiu de Iarnă minunat vă doresc!

Camelia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s