Jocurile Copilăriei și Trezirea Copilului Interior

Jocurile Copilăriei și Trezirea Copilului Interior

Văd prin căldura suavă a Sufletului cântecul Copilăriei. O aud pe mama cum cu o blândețe nemăsurată îmi șoptea că mă iubește, apoi mă săruta pe frunte și mă îmbrățișa într-o simfonie a bucuriei din ea că exist.

Doamne cât de frumos este sentimentul, chiar și Acum când sunt Adult, amintirea  trezește în mine Copilul Etern plin de Lumina. Același lucru îl fac și eu cu propriul Copil, AZI!

Realizez fericită că și EL va reparcurge călătoria atemporala și aspațială spre Copilul Interior când va ajunge Adult, la fel ca și mine, prin acest SPATIU suspendat în IUBIRE necondiționată!

ACUM îmi cresc aripi și mă plimb zburând printre Cerurile Vieții. Îmi amintesc când aveam vreo 7 ani și am decis împreună cu mama să îmi schimb camera într-un LOC doar al MEU. M-a întrebat cum să o văruim. Cred că în acea secundă totul s-a transformat instant în mine. Am știut imediat răspunsul: într-un Cer cu miliarde de stele.

‘Jocul Miraculos’ și distracția amenajării camerei a început printr-o zvâcnire a unei bucurii inimaginabile. Am văruit pereții cu o culoare bleu dulce care îmi dădea sentimentul de cer. Apoi a început dansul gălăgios al pensulelor înmuiate în bleumarin, galben și roșu cu care stropeam la întâmplare, așa cum ne simțeam inspirate, astfel încât să realizam roiuri de stele și galaxii pe ‘cerul camerei’. Dezastrul haotic a fost plin de emoții, râsete și culori care ne-au murdărit hainele, mâinile și fețele. Apoi ,mama a stropit cu mică pe pereți creiand un basorelief sclipitor peste Universul Magic creat în camera mea.

Ne-am așezat apoi amândouă în mijlocul camerei și am început să admirăm Creația! Era fascinant! Chiar totul semăna cu un întreg Univers plin de stele și galaxii.

Aproape în fiecare seara, în special vara , ieșeam la plimbare cu ea și admiram Luna, Cerul și Stelele, Ea îmi spunea diverse povesti despre Zei și Zeițe care mă conduceau în călătorii fantastice pe Calea Lactee. Ea mi-a insuflat ideea în care credea: că fiecare stea este sclipirea unui Suflet care a fost sau care va veni pe Pământ. Așa am început să cresc și să creez visele minunate ale Copilului din mine. Cu fiecare zi care trecea deveneam arhitectul lumii mele imaginare. Când ajungeam acasă, poveștile continuau minunat în imaginația mea sub Cerul plin de stele frumoase și sclipitoare creat pe pereții camerei, ca un Portal spre alte Lumi.

Când am mai crescut, într- o zi am întrebat-o de ce îmi arăta mereu Cerul și îmi spunea să nu uit să privesc sus, cât mai sus, să  zbor pe aripile imaginației și să-mi creez singură poveștile mele pline de fericire inocentă. Răspunsul ei a fost uimitor de profund cuprinzând răspunsul pe care îl căutam de fapt pentru a-mi trezi Puterea Copilul din Interior:

”Dincolo de strălucirea unui astru se ascunde o umbră călătoare. Doar îngemănarea fluidă a întunericului cu lumina naște o materie energetică, vizibilă, doar de către aceia care cred că suntem Îngeri.”

Amintiți-vă să treziți Puterea Copilului din Interior cu vise inocente pline de fericire!

Vă îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s