Vremurile ‘Lupilor Albi’

Vremurile ‘Lupilor Albi’

Îmi amintesc despre câteva cuvinte pe care mi le spunea mama si niste vise cu iz premonitoriu..Aceste cuvintele au intrat în structura mea de ființă energetică și reverberează necontenit:’ Va sosi vremea când va răsuna pământul chemarea către casă a întregului Neam. Sufletele descendente se vor înaripa prin inimi și simțiri, iar călătorii de departe vor reveni pe glia strămoșească să-și apere avuția. Lupii Albi vor ieși din munți și vor da glas strigătului Luminii Izbăvirii.’

Cred adânc în mine că acestea sunt vremurile pe care aceste glasuiri pline de înțelepciune părintească m-au ajutat să-mi deschid calea spre nemurirea neamului.

Și cum simt că nimic nu e întâmplător,acum mai mult ca niciodată, povețele pe care le ascultam, parcă  prind viață.Când apar asemenea coincidențe fantasmagonice am senzația că am luat-o razna. Dar nu e chiar așa.

Nu e o viață dincolo de normal. Însă acum normalitatea capătă fundamentul unor credințe demult  înscrise în sângele nostru de urmași ai unui neam brav, plin de iubire și înțelepciune care se trezesc. E ca și când demult, ceea ce ne-a unit pe toți pe aceste pământuri milenare, ce a adormit la un moment dat pentru câteva sute de ani bune, renaște ca la un semnal al prezentului.

Mă întreb care este acest semnal. 

Păi eu înțeleg prin Suflet că e Iubirea pentru Pământul Sfânt născută din Credința Neamului Strămoșesc, aceea care s-a trezit. E ca și când apare Soarele și Inimile unei întregi Națiuni , cât și a întregii Naturi, înfloresc și umplu toată  țara de Bucurie și Armonie.

Așa suntem noi cu adevărat , Românii-Traco-Geto-Daci, Fii și Fiice ale Luminii cu Inimi pline de Iubire Pură !

Simbolistica Lupilor Albi e cea a Haitei Indestructibile, pe care acum o înțeleg cu adevărat. Ei sunt Spiritele Ancestrale ale Străbunilor care se ridică să ne readucă cât mai puternic Crezul că Azi e Ieri și Mâine la un loc. Aici, pe acest Pământ Străvechi, ”Totul este Unu, iar Unu este Tot.”

Vă cer tuturor să vă treziți, să vă treziți și să simțiți, să vedeți , să grăiti și să vă apărați în cel mai simplu mod Iubirea de Neam desprinsă din Sursa Primordială.

Minunatele versuri ale lui Mihai Eminescu din ‘Rugăciunea unui Dac’ au o revelație puternică în sensul TREZIRII CĂTRE ÎNVIEREA VIEȚII ca un preambul al vremurilor :

”Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!…”

Va îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s