ALUNUL- tradiții, magie și superstiții de Sărbătoarea Sfântului Nicolae

ALUNUL- tradiții, magie și superstiții de Sărbătoarea Sfântului Nicolae

❤️În primul rând, La mulți ani de Sfântul Nicolae celor ce poartă acest nume minunat!

Tradițiile și legendele legate de Sărbătoarea Sfântului Nicolae sau Sannicoara, cum mai este el numit în Ardeal, se mai păstrează încă. Potrivit credințelor populare, cu o noapte înainte de sărbătoarea Sfântului Nicolae, oamenii își oferă câte o nuielușa sau o crenguța înmugurită, darul având semnificația de puritate sufletească, dar și de putere. Se crede că vărgutele de alun ținute în vază feresc casa de dezastre provocate de apă și foc.

Fotografie de Nikolett Emmert pe Pexels.com

‘Moş Nicolae’  aduce daruri copiilor cuminţi şi îi pedepseşte pe cei obraznici, lăsîndu-le în ghetuţe o nuieluşă. Acest Sfânt e şi darnic, dar şi justiţiar. Nuieluşa a apărut în imaginaţia populară de la faptul că Sfântul Nicolae cel real a fost episcop, a avut o cârjă episcopală, iar lumea a reţinut că el era un om corect şi împărţea dreptatea. Toiagul lui a devenit simbolul sărbătorii, dar s-a transformat într-o nuieluşă de alun.

Fotografie de Isaque Pereira pe Pexels.com

Iar Sfântul Nicolae este ocrotitorul copiilor. El ştie tot ce facem, şi bune şi rele. Moşul vine în noaptea de 5 spre 6 decembrie în casele oamenilor, răsplătindu-i pe copiii cuminţi cu dulciuri. Celor neascultători le lasă o nuieluşă, care să le amintească de o eventuală pedeapsă.

Ion Creangă pomeneşte de Calul Bălan şi de „Moş Nicolae“, reteveiul cu care erau pedepsiţi copiii care nu învăţau. Expresia populară „S-a dat Sfîntul Nicolae jos din cui“ vine din vremea cînd părinţii mai foloseau nuiaua. Uneori, era de ajuns s-o arate cu degetul ca obraznicul să ştie ce-l aşteaptă. Dar azi Moş Nicolae nu mai e o sperietoare, ci un personaj imaginar aşteptat cu drag de copiii mici şi mari, fiindcă aduce surprize plăcute. Iar nuieluşa de alun a devenit un accesoriu sărbătoresc, un simbol al zilei de Sfîntul Nicolae şi care, fiindcă ne apropiem de sfîrşitul anului, ne îndeamnă să facem bilanţul faptelor bune.                          

Încă din vremuri străvechi, Alunul se utilizează pentru vindecare, protecție, noroc, clarviziune, divinații, inspirație, înțelepciune, apărare, fertilitate și dorințe.

Acest  arbust se numea în graiul Geto-Dacic APOLLON , in Limba Latina  -abellana, avellana. În românește, evoluția fonetică a termenului a fost: APOLLON – AVOLLON -AUOLON -ALUN.

În fine, in timp, se lămurește de ce alunului i-au zis Geto-Dacii A POLLON adica- ‘cu  perișori’ sau ‘cu firișoare’  pentru ca mugurii alunului sunt acoperiți cu peri fini, fiind numiți popular mâțișori, adică ”pufoși’ , chiar si fața dorsală a frunzelor arbustului este și ea acoperită cu peri. Iată de ce Geto-Dacii i-au zis alunului APOLLON.

În Antichitate, alunul era extraordinar de apreciat atât în alimentați, prin fructele sale, cât și pentru virtuțile de tămăduire. Discoride recomandă alunul împotriva tușei și bronșitei sau antidote contra impotenței. Chiar și sfaturile specialiștilor de astăzi recomandă persoanelor obosite, confruntate chiar cu probleme de stress sexual, să mănânce cât mai multe alune.

Alunul -Corylus avellana- este un arbust cu frunze căzătoare, cu mâțișori sau muguri primăvara și cu ciorchini de alune toamna. Frunzele au fost folosite chiar ca substitut pentru tutun.

 În mitofolclorul românesc, alunul este un arbust fermecat. Denumirea geto-dacică de APOLLON, ca Însuși Zeul Luminii, vădește că avea un rol de frunte în datinile Daciei, cu puteri deosebite.

Alunele sunt consumate înainte de ritualul de divinație. Un amestec gen terci era făcut din muguri de alun, păpădie, rocoină, măcriș și fulgi de ovăz, iar amestecul trebuia luat dimineața și seara pentru vindecarea răcelilor, durerilor de gât și viermilor.

Baghetele de alun simbolizează magia albă și vindecare. Bețele de alun sunt folosite pentru a găsi apă sau comori ascunse. Dacă sunteți afară și aveți nevoie de protecție, desenați un cerc în jur cu un băț sau o crenguță de alun. Pentru a primi ajutorul Zânelor si Zeilor în ritualuri, înșirați alune pe un șnur și puneți-l în casă sau în locul unde faceți ritualuri. Copacul este intr-o simbioza directa cu energiile Venusiene, seva provenita din tulpina acestuia fiind exceptionala pentru eliminarea pietrelor de la rinichi si din vezica.

Fotografie de Tima Miroshnichenko pe Pexels.com

Mugurii de alun sunt folosiți pentru diferite afecțiuni: hemoroizi, arterite ale membrelor inferioare, afecțiuni ale plămânilor, afecțiuni hepatice, ateroscleroză.

Alunul a fost intrebuinţat in ritualuri magice, superstiţii sau ca leac in medicina populară, mâțișorii de alun se puneau in mâncarea păsărilor de curte pentru a grăbi ouatul sau chiar şi la tămăduirea muşcăturilor de şarpe.

Se mai crede ca alunul servea prin sacralitatea sa acelui om initiat, care trebuia sa fie cu mare credinta ca sa capete puteri deosebite si sa poata alunga ploile, furtunile si grindina abatuta peste culturi cu ajutorul vărguței de alun.

Copiii ce umblau toamna cu vitele la păscut cunoșteau alunul, mâncându-i mereu fructele.

În trecut, feciorii, păstorii sau păcurarii confecționau din ramurile sale fluiere și fluierașe, din care cântau o mulțime de cântece; Butnarii (dogarii) îi foloseau ramurile la cercuirea diferitelor vase, deoarece lemnul alunului este ușor de despicat și de îndoit; Moșnegii le foloseau pentru bastoane.

Din nuielele sale se confecționau coșere, furci de tors, furci și furcoaie de fân, colți de greble și multe obiecte trebuincioase gospodăriei.

Prin părțile Bucovinei și Transilvaniei, alunul era cunoscut drept „tufă”.

Pe lângă numeroasele-i întrebuințări practice, alunul avea și mare putere magică, supranaturală, cu efect pronunțat asupra șerpilor și a spiritelor necurate.

Vrăjitoarele albe foloseau vărguțele de alun pentru descântecul „de mușcătura șerpilor”, pentru „ursită” sau „pe dragoste”. Fără ele vrăjile acestea n-ar avea efect, ceea ce le făcea să fie un element esențial, des căutat de vrăjitoare.

Pe lângă numeroasele-i întrebuințări magice, alunul era folosit foarte mult și în treburile gospodărești, sau chiar ca și leac pentru diverse afecțiuni.

Unele românce din Bucovina opăreau oalele în care puneau de obicei laptele de vacă, cu sucul rămurelelor tinere de alun, crezând că astfel laptele se prindea mai bine și mai degrabă.

De asemenea, femeile aveau credința că floarea de alun (tufă) era bună pentru bețivi. Ele adunau câte 9 floricele de alun de la 9 tufe și le puneau în agheasmă (apă sfințită) ca să mocnească. După ce mocneau, o anumită cantitate se administra bețivului, pe când preoții erau la biserică, ca și leac permanent pentru dependența de alcool.

Un leac pentru ‘beșica rea’ sau pustula malignă era un amestec din sâmburi de alune, de bostan și de mac pisați bine, cu groscior de vacă (smântână care se formează deasupra laptelui nefiert) și încălzit. Pasta astfel obținută se aplica pe bășică, urmând ca aceasta să înceapă să coacă, să se spargă și apoi să se vindece.

ALUNUL a avut și mai are foarte multe întrebuințări magice, medicale și casnice. Lemnul frumos, elastic și ușor, se folosește pentru cozi de unelte. Cu crengi despicate se cercuiesc și pereții caselor de lemn, iar din nuiele desfăcute în fâșii se fac coșuri. Ca lemn de foc, arde foarte iute, cu o mare putere calorică și dă un mangal de bună calitate. Din alun se mai meșteresc diferite obiecte casnice și de uz personal: furci de tors, bâte, fluiere etc. Fructele, comestibile, conțin amidon, zahăr și sunt întrebuințate dulcețuri și produse de patiserie. Scoarța și frunzele conțin tanin, ulei eteric și quercitină.

Alunele sunt bogate în fosfor, magneziu, potasiu și cupru. Alunele cu miere de albine vindecă tusea cronică. Măcinați alunele cu un mixer, adăugați miere de albine astfel încât să se formeze o pastă, care este mâncată de mai multe ori pe zi, în doze de o lingură. Se adaugă și puțin piper pentru a elimina flegma. Părți folosite: alunele, mugurii.

Alunul era foarte întrebuințat în medicina tradițională românească. Astfel, cu un bețigaș de alun verde, înfierbântat în spuză, se ardeau păduceii de pe talpă.

Împotriva bubelor dulci, eczemelor și pecinginei se întrebuința seva ce iese prin capetele verzi, când sunt puse pe foc, ori se spălau cu decoctul din coajă și din frunze.

Prin județul Brăila, alunele se pisau, se puneau în rachiu de drojdie cald, amestecat cu untdelemn, și se dădeau împotriva vătămăturii. Prin unele ținuturi ale Moldovei, se făceau copiilor slăbănogi băi de alun, ca să se întărească.

Prin Vâlcea, ceaiul din floare de alun se întrebuința în boli de piept. Cu alune arse și muc de lumânare de seu se ungeau copiii pe sprâncene, ca să le crească mari și negre.

Uleiul de alune presat la rece este foarte util contra teniei și se ia pe stomacul gol câteva zile la rand câte o linguriță. Pentru înfrumusețare este foarte bun in masarea pielii uscate, dar și în diverse afecțiuni dermatologice.

Ceaiul din frunze de alun împreună cu cel de frunze de castan se folosește foarte bine în afecțiuni circulatorii(varice, flebite etc) și probleme ale inimii. La fel de eficiente pot fi pe lângă consum și băile generale ale corpului în prevenirea și ameliorarea acestor efectiuni în amestec și cu levănțică, traistă ciobanului și alte plante.

Tinctura din muguri de alun în combinație cu cea de castan în proporție 1/1 este foarte utilă în bolile circulatorii sau paralizii.

Afecțiunile în care se recomandă utilizarea internă și externă a preparatelor din alun sunt: afecțiuni circulatorii, afecțiuni cardiace, boli pulmonare,nefrite, în creștere (fructele și tinctura), anemie, fructe în cure de lungă durata, dereglări glandulare, depresie, dermatoze, diabet, eczemă, ememe ale picioarelor, flebite, hipertensiune(tincture de frunze de alun, cu tincture de vas și tincture de păducel), litiaze urinare(ulei), plăgi, răni, stări febrile, stres, ulcere ale pielii,varice, tuberculoză pulmonară-fructe măcinate cu miere.

Bucurați-vă de informațiile întregului articol!

Un CADOU minunat de Crăciun pentru tine, familie, prieteni și cei dragi poate fi cartea „ApiHerbal Dacica. Ritualuri pentru suflet, minte și corp cu miere și ierburi străvechi”, pe care o poți comanda la Editura QUARTO.  #edituraquarto#apiherbaldacica#lovincamelia#carti#selfhelp#sanatate#dezvoltarepersonala#plante#plantemedicinale#miere#remedii#retete#terapie#masaj#baie#baicuplante#suflet#minte#corp#ritual#ritualuri#SPA#cărți#book#books#bookstagram#bookaddict

Va imbratisez cu multa iubire!❤️

Camelia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s