Privește sus, cât mai sus!

Privește sus, cât mai sus!

Așa simt eu reverberațiile copilăriei când Mama îmi povestea blând și cu multă iubire despre diverse câi de liniștire, automotivare și regăsire a puterii interioare.

Da, aud mereu și acum, “ Privește sus, cât mai sus’! Și nu este un sfat, nici un îndemn, ci e o Notă Muzicală pentru întreaga Ființă. Repetată cu voce tare această propoziție, cât mai des, dimineața și seara, personal , mi-a dat aripi.

Și nu e magie, ci o Poezie interpretată de Mine pentru Mine. Când micul meu creier a simțit vibrația și s-a postat comod pe modul de traducere, s-a sincronizat cu nota muzicală a mesajului transpus ritmic.

Uimitor a fost și continuă să fie în fiecare zi de atunci!

Fotografie de Lucas Pezeta pe Pexels.com

Știți ce am simțit încă de prima oară și din ce în ce mai accentuat zi după zi?

În primul rând, fizic am reacționat foarte simplu :mi-am tras umerii un spate, am îndreptat coloana, mi-am ridicat bărbia din piept și am înclinat ușor capul spre spate. Am simțit cum pieptul dus înainte, mi-a umplut inima de zvacnet și mi-a creat o ieșire parcă dintr-o stare de adormire. Am simțit cum respir viguros, umplandu-mi inima de viață.

Repetându-mi neincetat “ Privește sus, cât mai sus’ parcă deveneam altă Ființă, mai rotundă, mai conștientă de Sine, de plinătatea și infinitatea sa.

Apoi , după ceva timp de repetat constant, dimineața și seara, am simțit o eliberare ca dintr-o ‘pușcărie ‘proprie, având senzația că-mi cresc aripi minunate până la Cer. De fapt mă regăseam în deplinătatea puterii mele interioare, luminoasă și plină de încredere.

Am văzut doar Oameni care radiau și împărtășeau doar iubire, fericire, și sentimentul că le pasă de tot ceea este în ei sau în jurul lor, pe care îi iubeam necondiționat și îi iubesc în continuare, neintrebandu-mă nimic, nejudecand nimic, ….iar în continuare ne întâlnim râdem și vorbim, astfel încât timpul se scurge luminos și Divin, ca și când nu ar exista. De ce? Pentru că vedem la fel viața proprie!

Simțul văzului a descoperit între timp mult mai multe detalii pe care le ratase. Am văzut mai des sufletul încoronat al copacilor, florile lor și verdele intens care mă fermeca, fructele lor în culori vibrante, dar și toate celelalte culori de galben, portocaliu și roșu autumnal, cât și goliciunea și zvârcolirea crengilor din timpul iernii, însă și mugurii delicați ai primăverii.Am văzut păsările zburând singure sau în diverse roiuri fascinante și norii albi dansând în pufoșenia lor grațioasă, Soarele intens, Rege al zilei și Luna mijita, Stelele nopțîi și Luna Feerică, Regina a Nopții.

Am văzut muntii, apele si cascadele lor, brazii falnici!…Soare rasarind si apunad, Luna murmurand de dor…

Am văzut Cerul de un albastru senin , dar și întunecat, fulgerat și plinde nouri negri și ploii , vânt , viscol sau ninsori, dar și Cerul bleumarin intens al nopților adânci pe care susurau Roiuri de Stele infinite.

Într-un final, tot repetându-mi “ Privește în sus, cât mai sus!” mi-am ridicat brațele ca niște aripi și le-am balansat ca un zbor al unui pui de pasăre și m-am oprit în coroana unui copac falnic.

Apoi, exersând, am prins curaj și m-am oprit pe un Nor. Apoi pe Lună, după, pe câte o Stea, apoi pe Soare și muuuult, muuuuuult mai departe în Roiuri infinite de Constelații și Galaxii.

Acolo departe, m-am întâlnit cu Mine de azi și m-am bucurat enorm descoperind călătoria din Mine. Un Univers Divin minunat creat din Mine prin Mine.

Și uite că și azi, la cei 45 de ani pe care îi împlinesc, acest “Privește sus, cât mai sus “ , îmi dă o altă perspectivă: să văd Divinul Copil din Mine care zboară, e fericit, zâmbește și zumzăie în mișcarea aripilor, continuu spre sus, cât mai sus… cu inima deschisă, plină de iubire și credință în Divinul cosmogonic, ce trăiește în Mine însămi.

E minunat!

Și, ca Mama, îi spun și eu copilului meu mereu “ Privește sus, cât mai sus”, plină de blândețe și iubire.Căci, într-o zi, așa cum știa și Mama mea, așa înțeleg și eu, că El se va descoperi pe Sine, acel Sine plin de o putere minunată desprinsă din Lumina !

Și vă întreb: Unde e acest Sus? Unde decât spre Noi înșine, spre descătușarea energiilor , spre o altă viziune asupra Sinelui Suprem din Noi și conectarea cu Sursa , prin inima deschisă și crezul ca ‘ Totul este Unu, iar Unu este Tot!

Fiți Binecuvântați!

Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!

Va îmbrățișez cu multă iubire ,

Camelia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s