O viață cu OM-enie!

O viață cu OM-enie!

Fotografie de Luis del Ru00edo pe Pexels.com

Despre Omul întreg şi liber Mircea Eliade are câteva rânduri care se desprind parcă din ceva ce se desfășoară azi. Cred totuși că putem depăși situația aliniindu-ne în propria verticalitate, rezonând cu Matricea Energiilor în care ‘ Tot este Unul și Unu este Tot’ eliminând ‘i’ -ul, adică durerea mediocrității și adăugând ‘a’ -ul, adică renașterea prin curaj și armonie prin noi toți:

 „A împărtăşi cu toată făptura ta o credinţă, şi a rămâne în acelaşi timp om întreg — este astăzi un lucru extrem de rar. De la o vreme nu mai întâlnim decât jumătăţi de oameni, sferturi şi câtimi de oameni. Unii din ei excepţional de bine înzestraţi, alţii înfriguraţi de o mare dorinţă de bine — dar nimeni nu e om întreg, om liber şi viu. Se visează şi se pregătesc societăţi noi, cu rânduieli noi, cu o dreptate mai largă. Cât entuziasm nu se cheltuieşte, câtă dragoste nu se zbate în aceste pregătiri pentru o lume mai bună! Şi totuşi, când te apropii şi cauţi omul întreg, omul liber mai ales, nu găseşti decât fărâmituri.

Lipsa de omenie a lumii moderne se datorează tocmai faptului că e cârmuită de sferturi de oameni. Foarte bine intenţionaţi, câteodată; dar niciodată oameni întregi. Ceva mai grav şi mai deprimant; lumile care se aşteaptă, lumile noi pe care le visează atâţia însetaţi de dreptate – tot de asemenea oameni mutilaţi – sunt visate şi pregătite.

Va veni într-o zi un vizionar cu cap şi fără inimă, sau cu braţe şi fără ochi şi ne va da o lume nouă. O lume cu sânge şi lumină, sau numai cu pietre, ori numai cu fier. Din care vor lipsi foarte multe lucruri bune, fireşte, lucruri bune care ar fi putut să nu lipsească. Ar fi putut, dacă în loc de mutilaţi, lumea viitoare ar putea fi făcută din oameni întregi.

Astăzi ţi se cere, cel dintâi, să renunţi la ceva: la cap, la inimă, la ochi, la braţe. Nimeni nu te vrea întreg, aşa cum eşti. Oriunde te-ai îndrepta, ţi se cere o prealabilă mutilare. Dacă vrei să visezi o lume nouă, cu anumiţi oameni, eşti acceptat cu condiţia să-ţi scoţi ochii, sau să-ţi înfunzi urechile. Eşti dator să vezi o anumită culoare – sau, dacă nu, să nu vezi nimic. Cum va fi lumea nouă pe care ne-o urzesc aceşti oameni, nu e greu de ghicit.”

Mircea Eliade- ‘Unde e Omenia?’

Fiți Binecuvântați!

Va îmbrățișez cu multă iubire!

Camelia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s